Psalmi 39
- 1. (Intru sfarsit, lui Iditum, o cantare a lui David.) Zis-am: "Pazi-voi caile mele, ca sa nu pacatuiesc eu cu limba mea; pus-am gurii mele paza, cand a stat pacatosul impotriva mea".
- 2. Amutit-am si m-am smerit si nici de bine n-am grait si durerea mea s-a innoit.
- 3. Infierbantatu-s-a inima mea inauntrul meu si in cugetul meu se va aprinde foc.
- 4. Grait-am cu limba mea: "Fa-mi cunoscut, Doamne, sfarsitul meu, si numarul zilelor mele care este, ca sa stiu ce-mi lipseste".
- 5. Iata, cu palma ai masurat zilele mele si statul meu ca nimic inaintea Ta. Dar toate sunt desertaciuni; tot omul ce viaza.
- 6. Desi ca o umbra trece omul, dar in zadar se tulbura. Strange comori si nu stie cui le aduna pe ele.
- 7. Si acum cine este rabdarea mea? Oare, nu Domnul? Si statul meu de la Tine este.
- 8. De toate faradelegile mele izbaveste-ma; ocara celui fara de minte nu ma da.
- 9. Amutit-am si n-am deschis gura mea, ca Tu esti Cel ce m-ai facut pe mine.
- 10. Departeaza de la mine bataile Tale. De taria mainii Tale, eu m-am sfarsit.
- 11. Cu mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca panza de paianjen sufletul sau; dar in desert se tulbura tot pamanteanul.
- 12. Auzi rugaciunea mea, Doamne, si cererea mea ascult-o; lacrimile mele sa nu le treci, caci strain sunt eu la Tine si strain ca toti parintii mei.
- 13. Lasa-ma ca sa ma odihnesc, mai inainte de a ma duce si de a nu mai fi.