Psalmi 102
- 1. (Rugaciunea unui sarac mahnit, care-si indrepteaza inaintea Domnului ruga sa.) Doamne, auzi rugaciunea mea, si strigarea mea la Tine sa ajunga!
- 2. Sa nu intorci fata Ta de la mine; in orice zi ma necajesc, pleaca spre mine urechea Ta! In orice zi Te voi chema, degraba auzi-ma!
- 3. Ca s-au stins ca fumul zilele mele si oasele mele ca uscaciunea s-au facut.
- 4. Ranita este inima mea si s-a uscat ca iarba; ca am uitat sa-mi mananc painea mea.
- 5. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
- 6. Asemanatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufnita din daramaturi.
- 7. Privegheat-am si am ajuns ca o pasare singuratica pe acoperis.
- 8. Toata ziua m-au ocarat vrajmasii mei si cei ce ma laudau, impotriva mea se jurau.
- 9. Ca cenusa am mancat, in loc de paine, si bautura mea cu plangere am amestecat-o,
- 10. Din pricina urgiei Tale si a maniei Tale; ca ridicandu-ma eu, m-ai surpat.
- 11. Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat.
- 12. Iar Tu, Doamne, in veac ramai si pomenirea Ta din neam in neam.
- 13. Sculandu-Te, vei milui Sionul, ca vremea este sa-l miluiesti pe el, ca a venit vremea.
- 14. Ca au iubit robii Tai pietrele lui si de tarana lui le va fi mila.
- 15. si se vor teme neamurile de numele Domnului si toti imparatii pamantului de slava Ta.
- 16. Ca va zidi Domnul Sionul si se va arata intru slava Sa.
- 17. Cautat-a spre rugaciunea celor smeriti si n-a dispretuit cererea lor.
- 18. Sa se scrie acestea pentru neamul ce va sa vina si poporul ce se zideste va lauda pe Domnul;
- 19. Ca a privit din inaltimea cea sfanta a Lui, Domnul din cer pe pamant a privit,
- 20. Ca sa auda suspinul celor ferecati, sa dezlege pe fiii celor omorati,
- 21. Sa vesteasca in Sion numele Domnului si lauda Lui in Ierusalim,
- 22. Cand se vor aduna popoarele impreuna si imparatiile ca sa slujeasca Domnului.
- 23. Zis-am catre Dumnezeu in calea tariei Lui: Vesteste-mi putinatatea zilelor mele.
- 24. Nu ma lua la jumatatea zilelor mele, ca anii Tai, Doamne, sunt din neam in neam.
- 25. Dintru inceput Tu, Doamne, pamantul l-ai intemeiat si lucrul mainilor Tale, sunt cerurile.
- 26. Acelea vor pieri, iar Tu vei ramane si toti ca o haina se vor invechi si ca un vesmant ii vei schimba si se vor schimba.
- 27. Dar Tu acelasi esti si anii Tai nu se vor imputina.
- 28. Fiii robilor Tai vor locui pamantul lor si semintia lor in veac va propasi.