Isaia 64
- 1. Daca ai rupe cerurile si Te-ai pogori, muntii s-ar cutremura!
- 2. Ca un foc care arde vreascurile, ca o valvataie care fierbe apa in clocot, fa pe vrajmasii Tai sa cunoasca numele Tau si sa tremure inaintea Ta neamurile, vazandu-Te
- 3. Facand minuni neasteptate,
- 4. Despre care niciodata nu s-a auzit graind. Nici urechea n-a auzit, nici ochiul n-a vazut un dumnezeu, afara de Tine, care ar savarsi unele ca acestea pentru cei ce nadajduiesc in el.
- 5. Tu Te duci intru intampinarea celor ce savarsesc faptele dreptatii si isi aduc aminte de caile Tale. Iata, Tu Te-ai pornit cu manie si noi eram vinovati prin necredinta si faradelegea, noastra!
- 6. Toti am ajuns ca necuratii si toate faptele dreptatii noastre ca un vesmant intinat. Noi toti am cazut ca frunzele uscate si faradelegile noastre ne luau ca vantul.
- 7. Nimeni nu chema numele Tau si nici unul nu se destepta ca sa se intareasca intru Tine. Caci Tu ai ascuns fata Ta de la noi si ne-ai lasat in voia faradelegilor noastre.
- 8. Si acum, Doamne, Tu esti Tatal nostru, noi suntem lutul si Tu olarul, toti lucrul mainilor Tale suntem!
- 9. O, Doamne! Nu Te mania pe noi foarte si nu-ti aduce aminte la nesfarsit de faradelegea noastra! Priveste, caci noi toti suntem poporul Tau!
- 10. Cetatile Tale sfinte au ajuns pustii, Sionul este ca un desert, Ierusalimul ca un loc pustiit!
- 11. Templul nostru sfant si marit in care Te-au preaslavit parintii nostri a ajuns prada focului si toate cele scumpe noua, daramaturi!
- 12. Poti Tu oare sa Te stapanesti, sa taci, Doamne, si sa ne intristezi atat de mult?