Cartea lui Iov 29
- 1. Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale si a zis:
- 2. "O, daca as fi inca o data ca in lunile de mai inainte, ca in zilele cand Dumnezeu ma ocrotea,
- 3. Ca atunci cand El tinea stralucitoare deasupra capului meu candela Sa si, luminat de ea, eu strabateam prin intuneric!
- 4. De ce nu sunt inca o data ca in zilele toamnei mele, cand Dumnezeu tinea parte cortului meu,
- 5. Cand Cel Atotputernic era inca cu mine si imprejurul meu stateau feciorii mei,
- 6. Iar picioarele mele se scaldau in lapte si stanca aspra izvora pentru mine paraie de untdelemn?
- 7. Atunci cand ieseam la poarta de sus a cetatii si asezam in piata scaunul meu,
- 8. Tineretul, vazandu-ma, se ascundea cu sfiala, iar cei batrani se ridicau in picioare si ramaneau asa.
- 9. Fruntasii poporului isi opreau cuvantarile si isi puneau mana la gura.
- 10. Glasul capeteniilor scadea si limba lor se lipea de cerul gurii.
- 11. Caci urechea care ma auzea ma fericea si ochiul care ma vedea imi dadea mare marturie.
- 12. Fiindca scapam de pieire pe cel sarman care striga dupa ajutor si pe orfanul fara sprijin.
- 13. Binecuvantarile celui ce era gata sa piara veneau asupra-mi si umpleam de bucurie inima vaduvei.
- 14. Ma imbracam intru dreptate, ca intr-un vesmant si judecata mea cea dreapta era mantia mea si turbanul meu.
- 15. Eram ochii celui orb si piciorul celui schiop;
- 16. Eram tatal celor neputinciosi si cercetam cu sarguinta pricinile care imi erau necunoscute.
- 17. Sfaramam falcile nelegiuitului si smulgeam prada din dintii lui.
- 18. Si imi ziceam: Voi adormi in cuibul meu si ca pasarea Phoenix voi inmulti zilele mele.
- 19. Radacina mea se va rasfira pe langa apa si roua se va lasa, noaptea, peste ramurile mele.
- 20. Slava mea va intineri neincetat si arcul meu se va innoi in mana mea.
- 21. Oamenii ma ascultau si stateau fara grai si asteptau sa auda sfatul meu.
- 22. Dupa ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic si cuvantul meu cadea asupra lor picatura cu picatura.
- 23. Ma asteptau precum astepti ploaia si cascau gura lor, ca pentru bura de primavara.
- 24. Daca le suradeam, nu-si credeau ochilor si surasul meu nu-l lasau sa se piarda.
- 25. Le aratam care este dreapta cale si stateam mereu in fruntea lor, stateam ca un imparat, intre ostasii sai si, oriunde-i duceam, ei veneau dupa mine.