Cartea lui Iov 14
- 1. Omul nascut din femeie are putine zile de trait, dar se satura de necazuri.
- 2. Ca si floarea, el creste si se vestejeste si ca umbra el fuge si e fara durata.
- 3. Si asupra lui privesti si pe mine Tu ma silesti sa vin la judecata cu Tine.
- 4. Cine ar putea sa scoata ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!
- 5. Deoarece zilele lui sunt masurate si stii socoteala lunilor lui si i-ai pus un hotar peste care nu va trece.
- 6. Intoarce-ti privirea de la el, ca sa aiba putin ragaz, sa se poata bucura ca simbriasul la sfarsitul zilei (de munca).
- 7. Un copac, de pilda, tot are nadejde, caci daca-l tai, el creste din nou si vlastarii nu-i vor lipsi.
- 8. Daca radacina lui imbatraneste in pamant si daca trunchiul lui putrezeste,
- 9. Cand da de apa inverzeste din nou si se acopera cu ramuri ca si cum ar fi atunci sadit.
- 10. Dar omul cand moare ramane nimicit; cand omul isi da sufletul, unde mai este el?
- 11. Apele marilor pot sa dispara, fluviile pot sa scada si sa sece.
- 12. La fel si omul se culca si nu se mai scoala; si cat vor sta cerurile, el nu se mai desteapta si nu se mai trezeste din somnul lui.
- 13. O, de m-ai ascunde in imparatia mortilor, ca sa ma tii acolo pana cand va trece mania Ta, si de mi-ai soroci o vreme, cand iarasi sa-ti aduci aminte de mine!
- 14. Daca omul a murit o data, fi-va el iarasi viu? Toate zilele robiei mele as astepta pana ce vor veni sa ma schimbe.
- 15. Atunci Tu ma vei chema si eu Iti voi raspunde; Tu vei cere inapoi lucrul mainilor Tale.
- 16. Pe cand astazi Tu numeri pasii mei; atunci Tu nu vei mai lua seama la pacatul meu.
- 17. Nelegiuirea mea ar fi pecetluita ca intr-un sac si greseala mea ai spala-o si ai face-o alba.
- 18. Si precum muntele se darama si se preface in nisip si precum stanca e rostogolita din locul ei,
- 19. Si precum apele mananca pietrele si valurile lor acopera pamantul, tot asa Tu sfarami nadejdea omului.
- 20. Tu Te ridici urias impotriva lui, si el se nimiceste; Tu schimbi infatisarea lui si-l trimiti de la Tine.
- 21. Daca feciorii lui ajung la mare cinste, el nu mai stie; daca au ajuns de rasul lumii, el nu-i mai vede.
- 22. Carnea lui e in intristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale".