Faptele Sfintilor Apostoli 4

• 1. Dar pe cand vorbeau ei catre popor, au venit peste ei preotii, capetenia garzii templului si saducheii,
• 2. Maniindu-se ca ei invata poporul si vestesc intru Iisus invierea din morti.
• 3. Si punand mana pe ei, i-au pus sub paza, pana a doua zi, caci acum era seara.
• 4. Totusi multi din cei ce auzisera cuvantul au crezut si numarul barbatilor credinciosi s-a facut ca la cinci mii.
• 5. Si a doua zi s-au adunat capeteniile lor si batranii si carturarii din Ierusalim,
• 6. Si Anna arhiereul si Caiafa si Ioan si Alexandru si cati erau din neamul arhieresc,
• 7. Si punandu-i in mijloc, ii intrebau: Cu ce putere sau in al cui nume ati facut voi aceasta?
• 8. Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfant, le-a vorbit: Capetenii ale poporului si batrani ai lui Israel,
• 9. Fiindca noi suntem astazi cercetati pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat,
• 10. Cunoscut sa va fie voua tuturor, si la tot poporul Israel, ca in numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-ati rastignit, dar pe Care Dumnezeu L-a inviat din morti, intru Acela sta acesta sanatos inaintea voastra!
• 11. Acesta este piatra cea neluata in seama de catre voi, zidarii, care a ajuns in capul unghiului;
• 12. Si intru nimeni altul nu este mantuirea, caci nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi.
• 13. Si vazand ei indrazneala lui Petru si a lui Ioan si stiind ca sunt oameni fara carte si simpli, se mirau, si ii cunosteau ca fusesera impreuna cu Iisus;
• 14. Si vazand pe omul cel tamaduit, stand cu ei, n-aveau nimic de zis impotriva,
• 15. Dar poruncindu-le sa iasa afara din sinedriu, vorbeau intre ei,
• 16. Zicand: ce vom face acestor oameni? Caci este invederat tuturor celor ce locuiesc in Ierusalim ca prin ei s-a facut o minune cunoscuta si nu putem sa tagaduim.
• 17. Dar ca aceasta sa nu se raspandeasca mai mult in popor, sa le poruncim cu amenintare sa nu mai vorbeasca, in numele acesta, nici unui om.
• 18. Si chemandu-i, le-au poruncit ca nicidecum sa nu mai graiasca, nici sa mai invete in numele lui Iisus.
• 19. Iar Petru si Ioan, raspunzand, au zis catre ei: Judecati daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam de voi mai mult decat de Dumnezeu.
• 20. Caci noi nu putem sa nu vorbim cele ce am vazut si am auzit.
• 21. Dar ei, amenintandu-i din nou, le-au dat drumul, negasind nici un chip cum sa-i pedepseasca, din cauza poporului, fiindca toti slaveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se facuse.
• 22. Caci omul cu care se facuse aceasta minune a vindecarii avea mai mult ca patruzeci de ani.
• 23. Fiind sloboziti, au venit la ai lor si le-au spus cate le-au vorbit lor arhiereii si batranii.
• 24. Iar ei, auzind, intr-un cuget au ridicat glasul catre Dumnezeu si au zis: Stapane, Dumnezeule, Tu, Care ai facut cerul si pamantul si marea si toate cele ce sunt in ele,
• 25. Care prin Duhul Sfant si prin gura parintelui nostru David, slujitorul Tau, ai zis: Pentru ce s-au intaratat neamurile si popoarele au cugetat cele desarte?
• 26. Ridicatu-s-au regii pamantului si capeteniile s-au adunat laolalta impotriva Domnului si impotriva Unsului Lui,
• 27. Caci asupra Sfantului Tau Fiu Iisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat laolalta, cu adevarat, in cetatea aceasta, si Irod si Pontius Pilat cu paganii si cu popoarele lui Israel,
• 28. Ca sa faca toate cate mana Ta si sfatul Tau mai dinainte au randuit sa fie.
• 29. Si acum, Doamne, cauta spre amenintarile lor si da robilor Tai sa graiasca cuvantul Tau cu toata indrazneala,
• 30. Intinzand dreapta Ta spre vindecare si savarsind semne si minuni, prin numele Sfantului Tau Fiu Iisus.
• 31. Si pe cand se rugau astfel, s-a cutremurat locul in care erau adunati, si s-au umplut toti de Duhul Sfant si graiau cu indrazneala cuvantul lui Dumnezeu.
• 32. Iar inima si sufletul multimii celor ce au crezut erau una si nici unul nu zicea ca este al sau ceva din averea sa, ci toate le erau de obste.
• 33. Si cu mare putere apostolii marturiseau despre invierea Domnului Iisus Hristos si mare har era peste ei toti.
• 34. Si nimeni nu era intre ei lipsit, fiindca toti cati aveau tarini sau case le vindeau si aduceau pretul celor vandute,
• 35. Si-l puneau la picioarele apostolilor. Si se impartea fiecaruia dupa cum avea cineva trebuinta.
• 36. Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se talcuieste fiul mangaierii), un levit, nascut in Cipru,
• 37. Avand tarina si vanzand-o, a adus banii si i-a pus la picioarele apostolilor.