Facerea (Geneza) 50
- 1. Atunci Iosif, cazand pe fata tatalui sau, l-a plans si l-a sarutat.
- 2. Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai sai, sa imbalsameze pe tatal sau si doctorii au imbalsamat pe Israel.
- 3. Dupa ce s-au implinit patruzeci de zile, ca atitea zile trebuie pentru imbalsamare, l-au plans Egiptenii saptezeci de zile.
- 4. Iar daca au trecut zilele plangerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: "De am aflat bunavointa in ochii vostri, ziceti lui Faraon asa :
- 5. Tatal meu m-a jurat si a zis: Iata, eu am sa mor; tu insa sa ma ingropi in mormantul meu, pe care mi l-am sapat eu in pamantul Canaan. Si acum as vrea sa ma duc ca sa ingrop pe tatal meu si sa ma intorc". Si i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif,
- 6. Iar Faraon a raspuns : "Du-te si ingroapa pe tatal tau, cum te-a jurat el!"
- 7. Deci, s-a dus Iosif sa ingroape pe tatal sau si au mers impreuna cu el toti slujitorii lui Faraon, batrinii casei lui si toti batrinii din tara Egiptului
- 8. Si toata casa lui Iosif si fratii lui si toata casa tatalui sau si neamul lui. Numai copiii lor si oile si vitele lor le-au lasat in tara Gosen.
- 9. Au plecat de asemenea cu el carute si calareti si s-a facut tabara mare foarte.
- 10. Si ajungand ei la aria lui Atad de langa Iordan, au plans acolo plangere mare si tare foarte si a jelit Iosif pe tatal sau sapte zile.
- 11. Vazind Canaaneii, locuitorii tinutului aceluia, plangerea de la aria Atad, au zis : "Mare e plangerea aceasta la Egipteni". De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Mitraim, adica plangerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.
- 12. Asa au facut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el :
- 13. L-au dus fiii lui in pamantul Canaan si l-au ingropat in pestera din tarina Macpela, cea de langa Mamvri, pe care o cumparase Avraam cu tarina cu tot de la Efron Heteul, ca mosie de ingropare.
- 14. Apoi Iosif, dupa ingroparea tatalui sau, s-a intors in Egipt, si el, si fratii lui, si toti cei ce mersesera cu el la ingroparea tatalui sau.
- 15. Vazand insa fratii lui Iosif ca a murit tatal lor, au zis ei : "Ce vom face, daca Iosif ne va uri si va vrea sa se razbune pentru raul ce i-am facut?"
- 16. Atunci au trimis ei la Iosif sa i se spuna : "Tatal tau inainte de moarte te-a jurat si a zis:
- 17. "Asa sa spuneti lui Iosif: Iarta fratilor tai greseala si pacatul lor si raul ce ti-au facut. Iarta deci vina robilor Dumnezeului tatalui tau!" Si a plans Iosif cand i s-au spus acestea.
- 18. Apoi au venit si fratii lui si, cazand inaintea lui, au zis: "Iata, noi suntem robii tai".
- 19. Iar Iosif le-a zis : "Nu va temeti! Sant eu, oare, in locul lui Dumnezeu?
- 20. Iata, voi ati uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a intors in bine, ca sa faca cele ce sint acum si sa pastreze viata unui popor numeros.
- 21. Deci nu va mai temeti! Eu va voi hrani pe voi si pe copiii vostri". Si i-a mangiiat si le-a vorbit de la inima.
- 22. Apoi a locuit Iosif in Egipt, el si fratii lui si toata casa tatalui sau. Si a trait Iosif o suta zece ani.
- 23. Si a vazut Iosif pe urmasii lui Efraim pina la al treilea neam. De asemenea si copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au nascut pe genunchii lui Iosif.
- 24. In cele din urma a zis Iosif catre fratii sai: "Iata, am sa mor. Dar Dumnezeu va va cerceta, va va scoate din pamantul acesta si va va duce in pamantul pentru care Dumnezeul parintilor nostri S-a jurat lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov".
- 25. La urma a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicand: "Dumnezeu are sa va cerceteze, dar voi sa scoateti oasele mele de aici!"
- 26. Si a murit Iosif de o suta zece ani. L-au imbalsamat si l-au pus intr-un sicriu, in pamintul Egiptului.