1. Dupa trei zile de rugaciune Estera si-a dezbracat hainele cele de jale si s-a imbracat in cele de regina si, facandu-se stralucita si chemand pe Dumnezeul cel atoatevazator si mantuitor, a luat cu ea doua slujnice: una de care se sprijinea oarecum din alintare, iar alta care, urmandu-i, ii tinea hainele. Ea era minunata, in culmea frumusetii sale si fata sa era vesela ca si cum ar fi fost plina de iubire, iar inima ei era apasata de frica. S-a oprit in curtea dinauntru a casei regelui, la usa regelui. Regele sedea atunci pe tronul sau domnesc, in casa domneasca, chiar in dreptul usii, imbracat in toate hainele maririi sale, tot in aur si in pietre scumpe, dar cumplit de posomorat. Cand regele a vazut pe regina Estera stand afara, aceasta a aflat mila in ochii lui. Intorcandu-si fata inflacarata de slava, el a privit cu manie strasnica. Atunci regina a cazut cu duhul, s-a schimbat la fata din pricina slabiciunii ce i-a venit si s-a aplecat pe capul slujnicei care o insotea. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui in blandete si, sculandu-se cu grabire de pe tronul sau, a cuprins-o in bratele sale, pana ea si-a venit in fire. Apoi a mangaiat-o cu vorbe bune, zicandu-i: "Ce ai Estera? Eu sunt fratele tau! Linisteste-te, ca nu vei muri, caci stapanirea ne este comuna. Apropie-te!"
2. Apoi regele si-a intins spre Estera sceptrul sau cel de aur, care era in mana sa. Atunci Estera s-a apropiat si s-a atins de varful sceptrului, iar regele i-a pus sceptrul pe grumazul ei si a sarutat-o, zicandu-i: "Vorbeste-mi!" Si ea a zis: "Stapanul meu, eu am vazut in tine parca pe ingerul lui Dumnezeu si s-a tulburat inima mea de frica in fata slavei tale, ca minunat esti stapane si fata ta este plina de har". Si cand vorbea ea, a cazut din pricina slabiciunii si regele s-a tulburat si toate slugile lui o mangaiau.
3. Apoi regele i-a zis: "Ce voiesti, regina Estera si care-ti este cererea? Chiar si jumatate din regat ti se va da".
4. Si a zis Estera: "Eu am acum zi de sarbatoare. De binevoieste regele, sa vina cu Aman astazi la ospatul pe care i l-am pregatit eu".
5. Iar regele a zis: "Mergi degraba dupa Aman, ca sa se faca dupa cuvantul Esterei". Si a venit regele cu Aman la ospatul ce-l pregatise Estera.
6. La bautura regele a zis catre Estera: "Ce dorinta ai? Ea ti se va indeplini. Care este cererea ta? Ea ti se va implini chiar si pana la jumatate din regatul meu!"
7. Atunci Estera a raspuns si a zis: "Iata dorinta si cererea mea:
8. De am aflat bunavointa in ochii regelui si de binevoieste el sa implineasca dorinta mea si sa-mi implineasca cererea, atunci sa vina regele cu Aman maine la ospatul ce-l voi pregati, si eu voi da raspuns dupa porunca regelui".
9. In ziua aceea a iesit Aman vesel si voios. Dar cand Aman a vazut pe Mardoheu la poarta regelui si ca acesta nu s-a sculat macar de la locul sau inaintea lui, s-a umplut de manie asupra lui Mardoheu.
10. Cu toate acestea Aman s-a stapanit. Ajungand acasa, a trimis sa cheme pe prietenii sai si pe Zeres, femeia sa.
11. Si le-a povestit Aman despre bogatia sa cea mare, despre multimea fiilor sai si despre felul cum l-a marit pe el regele si cum l-a inaltat peste capeteniile si slujitorii sai.
12. "Ba si regina Estera, a zis mai departe Aman, pe nimeni afara de mine n-a chemat cu regele la ospatul pe care l-a pregatit. Chiar si maine sunt chemat la ea la ospat.
13. Dar toate acestea nu ma multumesc cata vreme vad pe iudeul Mardoheu sezand la poarta domneasca".
14. La acestea Zeres, sotia sa, si prietenii sai i-au zis: "Sa se pregateasca spanzuratoare inalta de cincizeci de coti si maine dimineata cere regelui sa fie spanzurat Mardoheu si apoi vei merge voios la ospat cu regele". Acest cuvant a placut lui Aman si a pus sa se pregateasca spanzuratoarea.