1. Cand Mardoheu a aflat tot ce se facuse, si-a rupt hainele sale, si-a pus pe sine sac si cenusa si, iesind in mijlocul cetatii, a ridicat strigat amarnic.
2. Ajungand insa pana la poarta regelui, s-a oprit, deoarece nu putea sa intre pe poarta regelui imbracat cu sac si cu cenusa pe cap.
3. Tot asa si in fiecare tara si loc, unde ajungea porunca regelui si scrisoarea lui, era tanguire mare printre Iudei, post, plangere si bocet. Sacul si cenusa erau asternutul multora.
4. Atunci au venit slujitorii Esterei, eunucii si slujnicele ei si i-au spus; si regina s-a tulburat strasnic. Apoi a trimis haine lui Mardoheu, ca sa se imbrace cu ele si sa lepede de pe el sacul. Dar el n-a voit.
5. De aceea a chemat Estera pe Hatac, unul din eunucii regelui pe care acesta il pusese sa fie pe langa ea, si l-a trimis la Mardoheu, ca sa afle de ce si pentru ce sunt acestea.
6. Mergand Hatac la Mardoheu, in piata orasului cea din fata curtii regelui,
7. I-a spus Mardoheu toate cate se intamplase si de numarul argintilor ce fagaduise Aman sa verse in vistieria domneasca pentru Iudei ca sa-i starpeasca.
8. Ii dadu de asemenea si o copie de pe porunca domneasca, cuprinsa in hrisovul dat in Suza pentru starpirea lor, ca sa-l arate Esterei si sa-i dea de veste despre toate. Pe langa aceasta o sfatuia sa mearga la rege si sa-l roage de iertare pentru poporul ei, aducandu-si aminte de zilele sale cele smerite, cand era crescuta sub mana lui, a lui Mardoheu, pentru ca Aman, cel al doilea dupa rege, a osandit pe Iudei la moarte; sa strige de asemenea catre Domnul, ca sa-i izbaveasca pe ei de la moarte.
9. Deci a venit Hatac si a spus Esterei vorbele lui Mardoheu.
10. Atunci a vorbit Estera cu Hatac si l-a trimis sa spuna lui Mardoheu:
11. "Toti cei ce slujesc regelui si popoarele din tarile regelui stiu ca tot cel ce va intra la rege inauntrul curtii, barbat sau femeie, fara sa fie chemat, ia o singura osanda: moartea. Numai acela spre care va intinde regele sceptrul sau de aur scapa cu viata. Eu insa n-am fost chemata la rege de mai bine de treizeci de zile".
12. Aceste cuvinte ale Esterei au fost spuse lui Mardoheu.
13. Iar Mardoheu a raspuns Esterei urmatoarele: "Sa nu socoti ca ai sa scapi tu singura in casa regelui, dintre toti Iudeii.
14. Daca tu vei tacea in vremea aceasta, atunci izbavirea si eliberarea vor veni pentru Iudei din alta parte, iar tu si casa tatalui tau veti pieri. Si cine stie daca tu n-ai ajuns la vrednicia de regina tocmai pentru vremile acestea?"
15. Atunci Estera a raspuns lui Mardoheu:
16. "Mergi, aduna pe toti Iudeii din Suza si postiti pentru mine; sa nu mancati si sa nu beti trei zile, nici ziua, nici noaptea si voi posti si eu cu slujnicile mele si apoi ma voi duce la rege, desi aceasta este impotriva legii si de va fi sa pier, voi pieri".
17. Atunci s-a dus Mardoheu si a facut cum ii poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului si zicand: "Doamne, Doamne, Imparate atottiitorule, toti sunt in puterea Ta si nu este cine sa se impotriveasca Tie cand vei voi sa izbavesti pe Israel. Tu ai facut cerul si pamantul si toate cele minunate de sub cer. Tu esti Domnul tuturor si nu este cine sa se impotriveasca Tie, Doamne! Tu toate le stii Doamne, Tu stii ca eu nu din mandrie, nici din trufie, nici ca sa jignesc nu m-am inchinat lui Aman cel mandru, caci eu cu placere m-as fi apucat sa sarut talpile picioarelor lui pentru izbavirea lui Israel. Dar eu am facut aceasta ca sa nu dau slava oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu si nu m-am inchinat nimanui, decat numai Tie, Domnului meu si nici nu voi face aceasta din mandrie. Si acum, Doamne Dumnezeule, Imparate, Dumnezeul lui Avraam, cruta pe poporul Tau, caci se pune la cale pieirea noastra si voiesc sa piarda mostenirea Ta cea dintru inceput. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai rascumparat-o pentru Tine din tara Egiptului. Auzi rugaciunea mea si Te milostiveste spre mostenirea Ta; intoarce plansul nostru in veselie ca, vii fiind noi, sa laudam numele Tau, Doamne, si nu astupa gura celor ce Te preamaresc pe Tine". Si toti Israelitii au strigat din toate puterile lor ca moartea era inaintea ochilor lor. Si a alergat si Estera la Domnul, cuprinsa de groaza mortii si, dezbracandu-se de hainele slavei sale, s-a imbracat in haine de deznadejde si de jale, iar in locul unsorilor celor scumpe, cu cenusa si cu tarana si-a presarat capul sau; si-a smerit cumplit trupul sau si tot locul impodobit altadata l-a umplut de par smuls din capul sau si, rugandu-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: "Domnul meu, numai Tu singur esti Imparatul nostru; ajuta-mi mie celei singuratice si fara ajutor afara de Tine, ca pieirea mea e aproape! Eu am auzit, Doamne, de la tatal meu, in neamul meu parintesc, ca Tu ti-ai ales pe Israel din toate popoarele si pe parintii nostri din toti stramosii lor, ca sa fie mostenirea Ta vesnica si ai facut pentru ei toate cate ai zis. Acum noi am gresit inaintea Ta si Tu ne-ai dat in mainile vrajmasilor nostri, pentru ca am laudat pe dumnezeii lor; drept esti Tu, Doamne! Dar ei acum nu se mai multumesc cu robia noastra amara, ci si-au dat mana cu idolii lor, ca sa rastoarne poruncile gurii Tale si sa starpeasca mostenirea Ta si sa astupe gura celor ce Te slavesc pe Tine si sa stinga slava casei Tale si jertfelnicul Tau, sa dezlege gura popoarelor pentru a preaslavi pe dumnezeii lor cei mincinosi si pentru ca regele cel pamantesc sa fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tau dumnezeilor celor ce nu sant, ca sa nu se bucure vrajmasii de caderea noastra, ci intoarce uneltirea lor asupra lor insisi, iar pe uneltitorul impotriva noastra da-l rusinii. Adu-ti aminte, Doamne, arata-Te noua in vremea necazului nostru si-mi da mie curaj. Imparate al dumnezeilor si Stapane a toata stapanirea, daruieste gurii mele cuvant cu trecere inaintea leului acestuia si umple inima lui de ura catre cel ce ne prigoneste pe noi, spre pieirea lui si a celor de un gand cu el. Iar pe noi ne izbaveste cu mana Ta si-mi ajuta mie celei singure, care nu am alt ajutor decat pe Tine, Doamne; Tu ai stiinta de toate si cunosti ca eu urasc slava celor fara de lege si mi-e sila de patul celor netaiati imprejur si de tot cel de alt neam. De asemenea cunosti nevoia mea, ca nu pot suferi semnul mandriei mele care se afla pe capul meu in zilele cand ma arat, mi-e sila de el, ca de o haina intinata cu sange si nici nu-l port cand sunt singura. Roaba Ta n-a mancat din masa lui Aman, nici n-a pretuit ospatul regesc; vin jertfit la idoli n-am baut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbarii soartei mele si pana acum decat numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fara de nadejde si ne izbaveste din mainile uneltitorilor de rele, scapandu-ma din frica mea".