Romani 7
- 1. Nu stiti, fratilor - caci vorbesc unor oameni care cunosc Legea - ca Legea are stapanire asupra omului cata vreme traieste el?
- 2. Caci femeia maritata este legata prin Lege de barbatul ei cata vreme traieste el; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de legea barbatului ei.
- 3. Daca deci, cand ii traieste barbatul, ea se marita dupa altul, se va chema preacurva; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de lege, asa ca nu mai este preacurva, daca se marita dupa altul.
- 4. Tot astfel, fratii mei, prin trupul lui Hristos, si voi ati murit in ce priveste Legea, ca sa fiti ai altuia, adica ai Celui ce a inviat din morti; si aceasta, ca sa aducem rod pentru Dumnezeu.
- 5. Caci, cand traiam sub firea noastra pamanteasca, patimile pacatelor, atatate de Lege, lucrau in madularele noastre si ne faceau sa aducem roade pentru moarte.
- 6. Dar acum, am fost izbaviti de Lege si suntem morti fata de Legea aceasta care ne tinea robi, pentru ca sa slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou, iar nu dupa vechea slova.
- 7. Deci ce vom zice? Legea este ceva pacatos? Nicidecum! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: "Sa nu poftesti!"
- 8. Apoi pacatul a luat prilejul si a facut sa se nasca in mine, prin porunca, tot felul de pofte; caci fara Lege, pacatul este mort.
- 9. Odinioara, fiindca eram fara Lege, traiam; dar, cand a venit porunca, pacatul a inviat, si eu am murit.
- 10. Si porunca, ea, care trebuia sa-mi dea viata, mi-a pricinuit moartea.
- 11. Pentru ca pacatul a luat prilejul, prin ea m-a amagit, si prin insasi porunca aceasta m-a lovit cu moartea.
- 12. Asa ca Legea, negresit, este sfanta, si porunca este sfanta, dreapta si buna.
- 13. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar pacatul, tocmai ca sa iasa la iveala ca pacat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca pacatul sa se arate afara din cale de pacatos, prin faptul ca se slujea de aceeasi porunca.
- 14. Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca; dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului.
- 15. Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc.
- 16. Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna.
- 17. Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine.
- 18. Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac.
- 19. Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac!
- 20. Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine.
- 21. Gasesc, dar, in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine.
- 22. Fiindca, dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu;
- 23. dar vad in madularele mele o alta lege care se lupta impotriva legii primite de mintea mea si ma tine rob legii pacatului care este in madularele mele.
- 24. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte…?
- 25. Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pamanteasca slujesc legii pacatului.