Romani 4
- 1. Ce vom zice, dar, ca a capatat, prin puterea lui, stramosul nostru Avraam?
- 2. Daca Avraam a fost socotit neprihanit prin fapte, are cu ce sa se laude, dar nu inaintea lui Dumnezeu.
- 3. Caci ce zice Scriptura? "Avraam a crezut pe Dumnezeu, si aceasta i s-a socotit ca neprihanire."
- 4. Insa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat;
- 5. pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el ii este socotita ca neprihanire.
- 6. Tot astfel, si David numeste fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fara fapte, il socoteste neprihanit.
- 7. "Ferice", zice el, "de aceia ale caror faradelegi sunt iertate si ale caror pacate sunt acoperite!
- 8. Ferice de omul caruia nu-i tine Domnul in seama pacatul!"
- 9. Fericirea aceasta este numai pentru cei taiati imprejur sau si pentru cei netaiati imprejur? Caci zicem ca lui Avraam credinta "i-a fost socotita ca neprihanire."
- 10. Dar cum i-a fost socotita? Dupa sau inainte de taierea lui imprejur? Nu cand era taiat imprejur, ci cand era netaiat imprejur.
- 11. Apoi a primit ca semn taierea imprejur, ca o pecete a acelei neprihaniri pe care o capatase prin credinta, cand era netaiat imprejur. Si aceasta, pentru ca sa fie tatal tuturor celor care cred, macar ca nu sunt taiati imprejur; ca, adica, sa li se socoteasca si lor neprihanirea aceasta;
- 12. si pentru ca sa fie si tatal celor taiati imprejur, adica al acelora care, nu numai ca sunt taiati imprejur, dar si calca pe urmele credintei aceleia pe care o avea tatal nostru Avraam, cand nu era taiat imprejur.
- 13. In adevar, fagaduinta facuta lui Avraam sau semintei lui, ca va mosteni lumea, n-a fost facuta pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihaniri care se capata prin credinta.
- 14. Caci, daca mostenitori sunt cei ce se tin de Lege, credinta este zadarnica, si fagaduinta este nimicita;
- 15. pentru ca Legea aduce manie; si unde nu este o lege, acolo nu este nici calcare de lege.
- 16. De aceea mostenitori sunt cei ce se fac prin credinta, pentru ca sa fie prin har, si pentru ca fagaduinta sa fie chezasuita pentru toata samanta lui Avraam: nu numai pentru samanta aceea care este sub Lege, ci si pentru samanta aceea care are credinta lui Avraam, tatal nostru al tuturor,
- 17. dupa cum este scris: "Te-am randuit sa fii tatal multor neamuri." El, adica, este tatal nostru inaintea lui Dumnezeu in care a crezut, care invie mortii si care cheama lucrurile care nu sunt, ca si cum ar fi.
- 18. Nadajduind impotriva oricarei nadejdi, el a crezut, si astfel a ajuns tatal multor neamuri, dupa cum i se spusese: "Asa va fi samanta ta."
- 19. Si, fiindca n-a fost slab in credinta, el nu s-a uitat la trupul sau care era imbatranit - avea aproape o suta de ani - nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii.
- 20. El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu,
- 21. deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca.
- 22. De aceea credinta aceasta "i-a fost socotita ca neprihanire."
- 23. Dar nu numai pentru el este scris ca "i-a fost socotita ca neprihanire";
- 24. ci este scris si pentru noi, carora, de asemenea, ne va fi socotita, noua celor ce credem in Cel ce a inviat din morti pe Isus Hristos, Domnul nostru,
- 25. care a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti.