Psalmii 49
- 1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultati lucrul acesta, toate popoarele, luati aminte, toti locuitorii lumii:
- 2. mici si mari, bogati si saraci!
- 3. Gura mea va vorbi cuvinte intelepte, si inima mea are ganduri pline de judecata.
- 4. Eu imi plec urechea la pildele care imi sunt insuflate, imi incep cantarea in sunetul harpei.
- 5. Pentru ce sa ma tem in zilele nenorocirii, cand ma inconjoara nelegiuirea potrivnicilor mei?
- 6. Ei se incred in avutiile lor si se falesc cu bogatia lor cea mare.
- 7. Dar nu pot sa se rascumpere unul pe altul, nici sa dea lui Dumnezeu pretul rascumpararii.
- 8. Rascumpararea sufletului lor este asa de scumpa, ca nu se va face niciodata.
- 9. Nu vor trai pe vecie, nu pot sa nu vada mormantul.
- 10. Da, il vor vedea: caci inteleptii mor, nebunul si prostul deopotriva pier si lasa altora avutiile lor.
- 11. Ei isi inchipuie ca vesnice le vor fi casele, ca locuintele lor vor dainui din veac in veac, ei, care dau numele lor la tari intregi.
- 12. Dar omul pus in cinste nu dainuie, ci este ca dobitoacele care se taie.
- 13. Iata ce soarta au ei, cei plini de atata incredere, precum si cei ce ii urmeaza, carora le plac cuvintele lor. - (Oprire)
- 14. Sunt dusi ca o turma in Locuinta mortilor, ii paste moartea, si in curand oamenii fara prihana ii calca in picioare: li se duce frumusetea, si Locuinta mortilor le este locasul.
- 15. Dar mie, Dumnezeu imi va scapa sufletul din Locuinta mortilor, caci ma va lua sub ocrotirea Lui. - (Oprire)
- 16. Nu te teme cand se imbogateste cineva si cand i se inmultesc vistieriile casei;
- 17. caci nu ia nimic cu el cand moare: vistieriile lui nu se coboara dupa el.
- 18. Sa se tot creada omul fericit in viata, sa se tot laude cu bucuriile pe care si le face,
- 19. caci tot in locuinta parintilor sai va merge si nu va mai vedea lumina niciodata.
- 20. Omul pus in cinste, si fara pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.