Psalmii 39
- 1. (Catre mai marele cantaretilor: catre Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam: "Voi veghea asupra cailor mele, ca sa nu pacatuiesc cu limba; imi voi pune frau gurii, cat va sta cel rau inaintea mea."
- 2. Am stat mut, in tacere; am tacut, macar ca eram nenorocit; si totusi durerea mea nu era mai putin mare.
- 3. Imi ardea inima in mine, un foc launtric ma mistuia; si atunci mi-a venit cuvantul pe limba si am zis:
- 4. "Doamne, spune-mi care este sfarsitul vietii mele, care este masura zilelor mele, ca sa stiu cat de trecator sunt."
- 5. Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana, si viata mea este ca o nimica inaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tine. (Oprire)
- 6. Da, omul umbla ca o umbra, se framanta degeaba, strange la comori, si nu stie cine le va lua.
- 7. Acum, Doamne, ce mai pot nadajdui eu? In Tine imi este nadejdea.
- 8. Izbaveste-ma de toate faradelegile mele! Nu ma face de ocara celui nebun!
- 9. Stau mut, nu deschid gura, caci Tu lucrezi.
- 10. Abate-Ti loviturile de la mine! Imi iese sufletul sub loviturile mainii Tale.
- 11. Tu pedepsesti pe om si-l lovesti pentru faradelegea lui: ii prapadesti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)
- 12. Asculta-mi rugaciunea, Doamne, si pleaca-Ti urechea la strigatele mele! Nu tacea in fata lacrimilor mele! Caci sunt un strain inaintea Ta, un pribeag, ca toti parintii mei.
- 13. Abate-Ti privirea de la mine si lasa-ma sa rasuflu, pana nu ma duc si sa nu mai fiu!