Cartea:

Psalmii 142

• 1. (O cantare a lui David. O rugaciune facuta cand era in pestera.) Cu glasul meu strig catre Domnul, cu glasul meu ma rog catre Domnul.
• 2. Imi vars necazul inaintea Lui si-mi povestesc stramtorarea inaintea Lui.
• 3. Cand imi este mahnit duhul in mine,Tu imi cunosti cararea. Pe drumul pe care umblu, mi-au intins o cursa.
• 4. Arunca-Ti ochii la dreapta si priveste! Nimeni nu ma mai cunoaste, orice scapare este pierduta pentru mine, nimanui nu-i pasa de sufletul meu.
• 5. Doamne, catre Tine strig si zic: "Tu esti scaparea mea, Partea mea de mostenire pe pamantul celor vii."
• 6. Ia aminte la strigatele mele, caci sunt nenorocit de tot. Izbaveste-ma de cei ce ma prigonesc, caci sunt mai tari decat mine.
• 7. Scoate-mi sufletul din temnita, ca sa laud Numele Tau! Cei neprihaniti vor veni sa ma inconjoare, cand imi vei face bine.