Psalmii 104
- 1. Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu esti nemarginit de mare! Tu esti imbracat cu stralucire si maretie!
- 2. Te invelesti cu lumina ca si cu o manta; intinzi cerurile ca un cort.
- 3. Cu apele Iti intocmesti varful locuintei Tale; din nori Iti faci carul si umbli pe aripile vantului.
- 4. Din vanturi Iti faci soli, si din flacari de foc, slujitori.
- 5. Tu ai asezat pamantul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina.
- 6. Tu il acoperisesi cu Adancul cum l-ai acoperi cu o haina; apele stateau pe munti,
- 7. dar la amenintarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tau au luat-o la fuga,
- 8. suindu-se pe munti si coborandu-se in vai, pana la locul pe care li-l hotarasesi Tu.
- 9. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treaca, pentru ca sa nu se mai intoarca sa acopere pamantul.
- 10. Tu faci sa tasneasca izvoarele in vai, si ele curg printre munti.
- 11. Tu adapi la ele toate fiarele campului; in ele isi potolesc setea magarii salbatici.
- 12. Pasarile cerului locuiesc pe marginile lor si fac sa le rasune glasul printre ramuri.
- 13. Din locasul Tau cel inalt Tu uzi muntii; si se satura pamantul de rodul lucrarilor Tale.
- 14. Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi, pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana:
- 15. vin, care inveseleste inima omului, untdelemn, care-i infrumuseteaza fata, si paine, care-i intareste inima.
- 16. Se uda copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sadit El.
- 17. In ei isi fac pasarile cuiburi; iar cocostarcul isi are locuinta in chiparosi;
- 18. muntii cei inalti sunt pentru tapii salbatici, iar stancile sunt adapost pentru iepuri.
- 19. El a facut luna, ca sa arate vremurile; soarele stie cand trebuie sa apuna.
- 20. Tu aduci intunericul, si se face noapte: atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare;
- 21. puii de lei mugesc dupa prada si isi cer hrana de la Dumnezeu.
- 22. Cand rasare soarele, ele fug inapoi si se culca in vizuinile lor.
- 23. Dar omul iese la lucrul sau si la munca lui, pana seara.
- 24. Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune, si pamantul este plin de fapturile Tale.
- 25. Iata marea cea intinsa si mare: in ea se misca nenumarate vietuitoare mici si mari.
- 26. Acolo in ea umbla corabiile, si in ea este leviatanul acela pe care l-ai facut sa se joace in valurile ei.
- 27. Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme.
- 28. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale.
- 29. Iti ascunzi Tu fata, ele tremura; le iei Tu suflarea, ele mor si se intorc in tarana lor.
- 30. Iti trimiti Tu suflarea, ele sunt zidite, si innoiesti astfel fata pamantului.
- 31. In veci sa tina slava Domnului! Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui!
- 32. El priveste pamantul, si pamantul se cutremura; atinge muntii, si ei fumega.
- 33. Voi canta Domnului cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi.
- 34. Fie placute Lui cuvintele mele! Ma bucur de Domnul.
- 35. Sa piara pacatosii de pe pamant, si cei rai sa nu mai fie! Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Laudati pe Domnul!