Psalmii 102
- 1. (O rugaciune a unui nenorocit, cand este doborat de intristare si isi varsa plangerea inaintea Domnului.) Doamne, asculta-mi rugaciunea si s-ajunga strigatul meu pana la Tine!
- 2. Nu-mi ascunde fata Ta in ziua necazului meu! Pleaca-Ti urechea spre mine, cand strig! Asculta-ma degraba!
- 3. Caci zilele mele pier ca fumul, si oasele imi ard ca un taciune.
- 4. Inima imi este lovita si mi se usuca intocmai ca iarba; pana si painea uit sa mi-o mananc.
- 5. Asa de mari imi sunt gemetele, ca mi se lipesc oasele de carne.
- 6. Seman cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din daramaturi;
- 7. nu mai pot dormi si sunt ca pasarea singuratica pe un acoperis.
- 8. In fiecare zi ma batjocoresc vrajmasii mei, si potrivnicii mei jura pe mine in mania lor.
- 9. Mananc tarana in loc de paine si imi amestec lacrimile cu bautura,
- 10. din pricina maniei si urgiei Tale; caci Tu m-ai ridicat si m-ai aruncat departe.
- 11. Zilele mele sunt ca o umbra gata sa treaca, si ma usuc ca iarba.
- 12. Dar Tu, Doamne, Tu imparatesti pe vecie, si pomenirea Ta tine din neam in neam.
- 13. Tu Te vei scula si vei avea mila de Sion; caci este vremea sa Te induri de el, a venit vremea hotarata pentru el.
- 14. Caci robii Tai iubesc pietrele Sionului si le e mila de tarana lui.
- 15. Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, si toti imparatii pamantului, de slava Ta.
- 16. Da, Domnul va zidi iarasi Sionul si Se va arata in slava Sa.
- 17. El ia aminte la rugaciunea nevoiasului si nu-i nesocoteste rugaciunea.
- 18. Sa se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, si poporul care se va naste sa laude pe Domnul!
- 19. Caci El priveste din inaltimea sfinteniei Lui; Domnul priveste din ceruri pe pamant,
- 20. ca sa auda gemetele prinsilor de razboi si sa izbaveasca pe cei ce sunt pe moarte;
- 21. pentru ca ei sa vesteasca in Sion Numele Domnului, si laudele Lui, in Ierusalim,
- 22. cand se vor strange toate popoarele si toate imparatiile ca sa slujeasca Domnului.
- 23. El mi-a frant puterea in drum si mi-a scurtat zilele.
- 24. Eu zic: "Dumnezeule, nu ma lua la jumatatea zilelor mele, Tu, ai carui ani tin vesnic!"
- 25. Tu ai intemeiat in vechime pamantul, si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale.
- 26. Ele vor pieri, dar Tu vei ramane; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un vesmant, si se vor schimba.
- 27. Dar Tu ramai Acelasi, si anii Tai nu se vor sfarsi.
- 28. Fiii robilor Tai isi vor locui tara, si samanta lor va ramane inaintea Ta.