1. Vai! Cum sta parasita acum, cetatea aceasta atat de plina de popor altadata! A ramas ca o vaduva! Ea, care altadata era mare intre neamuri, fruntasa printre tari, a ajuns roaba astazi!
2. Plange amarnic noaptea si-i curg lacrimi pe obraji. Niciunul din toti cei ce o iubeau n-o mangaie; toti prietenii ei au parasit-o si i s-au facut vrajmasi.
3. Iuda a plecat in pribegie din pricina apasarii si muncilor grele. Locuieste in mijlocul neamurilor si nu gaseste odihna! Toti prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cand ii era mai mare stramtorarea.
4. Drumurile Sionului sunt triste caci nimeni nu se mai duce la sarbatori, toate portile lui sunt pustii, preotii lui ofteaza; fecioarele lui sunt mahnite, si el insusi este plin de amaraciune.
5. Asupritorii lui sar biruitori, vrajmasii lui sunt multumiti. Caci Domnul l-a smerit din pricina multimii pacatelor lui; copiii lui au mers in robie inaintea asupritorului.
6. S-a dus de la fiica Sionului toata podoaba ei. Capeteniile ei au ajuns ca niste cerbi care nu gasesc pasune si merg fara putere inaintea celui ce-i goneste.
7. In zilele necazului si ticalosiei lui, Ierusalimul isi aduce aminte de toate bunatatile de care a avut parte din zilele strabune; cand a cazut poporul lui in mana asupritorului, nimeni nu i-a venit in ajutor, iar vrajmasii se uitau la el si radeau de prabusirea lui.
8. Greu a pacatuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scarba. Toti cei ce-l pretuiau il dispretuiesc acum vazandu-i goliciunea, si el insusi se intoarce in alta parte si ofteaza.
9. Necuratia sta lipita pe poala hainei lui, si nu se gandea la sfarsitul sau. A cazut greu de tot. Nimeni nu-l mangaie. - "Vezi-mi ticalosia, Doamne, caci iata ce semet este vrajmasul!" -
10. Asupritorul a intins mana la tot ce avea el mai scump; ba inca a vazut cum in Locasul lui cel Sfant au intrat neamurile carora Tu le poruncisesi sa nu intre in adunarea Ta!
11. Tot poporul lui cauta paine suspinand; si-au dat lucrurile scumpe pe hrana, numai ca sa-si tina viata. "Uita-Te, Doamne, si priveste cat de injosit sunt!"
12. O! voi, care treceti pe langa mine, priviti si vedeti daca este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul in ziua maniei Lui aprinse!
13. Mi-a azvarlit de sus in oase un foc care le arde; mi-a intins un lat sub picioare si m-a dat inapoi. M-a lovit cu pustiire si o lancezeala de toate zilele!
14. Mana Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, care stau impletite si legate de gatul meu. Mi-a frant puterea. Domnul m-a dat in mainile acelora carora nu pot sa le stau impotriva.
15. Domnul a trantit la pamant pe toti vitejii din mijlocul meu; a strans o ostire impotriva mea, ca sa-mi prapadeasca tineretul; ca in teasc a calcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
16. De aceea plang, imi varsa lacrimi ochii, caci S-a departat de la mine Cel ce trebuia sa ma mangaie, Cel ce trebuia sa-mi invioreze viata; fiii mei sunt zdrobiti, caci vrajmasul a biruit. -
17. Sionul intinde mainile rugator, si nimeni nu-l mangaie. Domnul a trimis impotriva lui Iacov de jur imprejur vrajmasi; Ierusalimul a ajuns de batjocura in mijlocul lor. -
18. Domnul este drept, caci m-am razvratit impotriva poruncilor Lui. Ascultati, toate popoarele, si vedeti-mi durerea! Fecioarele si tinerii mei s-au dus in robie.
19. Mi-am chemat prietenii, dar m-au inselat, preotii si batranii mei au murit in cetate cautand hrana ca sa-si tina viata. -
20. Doamne, uita-Te la necazul meu. Launtrul meu fierbe, mi s-a intors inima in mine, caci am fost neascultator. Afara sabia m-a lasat fara copii, in casa, moartea.
21. M-au auzit suspinand, dar nimeni nu m-a mangaiat. Toti vrajmasii mei, cand au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat ca Tu ai adus-o; dar vei aduce, vei vesti ziua cand si ei vor fi ca mine.
22. Adu toata rautatea lor inaintea Ta si fa-le cum mi-ai facut mie, pentru toate faradelegile mele! Caci suspinele mele sunt multe, si inima imi este bolnava. -