Isaia 47
- 1. Coboara-te si sezi in tarana, fecioara, fiica Babilonului; sezi pe pamant, fara scaun de domnie, fiica haldeilor; caci nu te vor mai numi subtirica si placuta.
- 2. Ia pietrele de moara si macina faina; scoate-ti marama, ridica-ti poala rochiei, descopera-ti picioarele, treci raurile!
- 3. Goliciunea ti se va descoperi, si ti se va vedea rusinea. Ma voi razbuna si nu voi cruta pe nimeni. -
- 4. Rascumparatorul nostru Se cheama Domnul ostirilor, Sfantul lui Israel. -
- 5. Sezi intr-un colt si taci, fata haldeilor! Caci nu te vor mai numi imparateasa imparatiilor.
- 6. Ma maniasem pe poporul Meu, Imi pangarisem mostenirea si-i dadusem in mainile tale: dar tu n-ai avut mila de ei, ci ti-ai apasat greu jugul asupra batranului.
- 7. Tu ziceai: "In veci voi fi imparateasa!", si nu te-ai gandit, nici n-ai visat ca lucrul acesta are sa se sfarseasca.
- 8. Asculta insa acum, tu cea dedata placerilor, care stai fara grija si zici in inima ta: "Eu, si numai eu, nu voi fi niciodata vaduva si nu voi fi niciodata lipsita de copii!"
- 9. Si totusi aceste doua lucruri ti se vor intampla deodata, in aceeasi zi: si pierderea copiilor, si vaduvia; vor cadea asupra ta cu putere mare, in ciuda tuturor vrajitoriilor tale si multelor tale descantece.
- 10. Caci te incredeai in rautatea ta si ziceai: "Nimeni nu ma vede!" Intelepciunea si stiinta ta te-au amagit, de ziceai in inima ta: "Eu si numai eu."
- 11. De aceea, nenorocirea va veni peste tine fara sa-i vezi zorile; urgia va cadea peste tine fara s-o poti impaca; si deodata va veni peste tine prapadul pe neasteptate.
- 12. Vino, dar, cu descantecele tale si cu multimea vrajitoriilor tale, carora ti-ai inchinat munca din tinerete; poate ca vei putea sa tragi vreun folos din ele, poate ca vei izbuti.
- 13. Te-ai obosit tot intreband; sa se scoale dar si sa te scape cei ce impart cerul, care pandesc stelele, care vestesc, dupa lunile noi, ce are sa ti se intample!
- 14. Iata-i, au ajuns ca miristea pe care o arde focul si nu-si vor scapa viata din flacari: caci nu va fi ca un carbune la care se incalzeste cineva, nici un foc la care sta.
- 15. Asa va fi soarta acelora pe care te oboseai sa-i intrebi. Si cei cu care ai facut negot din tineretea ta se vor risipi fiecare intr-o parte: si nu va fi nimeni care sa-ti vina in ajutor.