Isaia 17
- 1. Prorocie impotriva Damascului. "Iata, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de daramaturi;
- 2. cetatile Aroerului sunt parasite, sunt date spre pasune turmelor care se culca nestingherite acolo.
- 3. S-a ispravit cu cetatuia lui Efraim si s-a sfarsit cu imparatia Damascului; dar ramasita Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel, zice Domnul ostirilor.
- 4. In ziua aceea, slava lui Iacov va fi slabita, si grasimea carnii lui va pieri.
- 5. Se va intampla ca atunci cand strange seceratorul graul, si bratul lui taie spicele; da, ca la stransul spicelor in valea Refaim;
- 6. vor mai ramane doar cateva, ca la scuturatul maslinului: doua, trei masline, pe varful crengilor, patru sau cinci, in ramurile cu roade, zice Domnul Dumnezeul lui Israel."
- 7. In ziua aceea, omul se va uita spre Facatorul sau, si ochii i se vor intoarce spre Sfantul lui Israel;
- 8. nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mainilor lui, si nu va mai privi la ce au facut degetele lui, la idolii Astarteii si la stalpii inchinati soarelui.
- 9. In ziua aceea, cetatile lui intarite vor fi ca daramaturile din padure si de pe varful muntelui, parasite odinioara inaintea copiilor lui Israel: va fi un pustiu!
- 10. Caci ai uitat pe Dumnezeul mantuirii tale si nu ti-ai adus aminte de Stanca scaparii tale. De aceea ti-ai sadit rasaduri placute si ai sadit butuci straini.
- 11. Cand i-ai sadit, i-ai inconjurat cu un gard, si in curand i-ai vazut inflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai in clipa veseliei, si durerea este fara leac.
- 12. Vai! ce vuiet de popoare multe, care urla cum urla marea! Ce zarva de neamuri, care mugesc cum mugesc niste ape puternice.
- 13. Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar cand le mustra Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munti la suflarea vantului, ca tarana luata de vartej.
- 14. Seara, vine o prapadenie neasteptata, si pana dimineata, nu mai sunt! Iata partea celor ce ne jupoaie si soarta celor ce ne jefuiesc.