Iov 7
- 1. Soarta omului pe pamant este ca a unui ostas, si zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
- 2. Cum suspina robul dupa umbra, cum isi asteapta muncitorul plata,
- 3. asa am eu parte de luni de durere, si partea mea sunt nopti de suferinta.
- 4. Ma culc si zic: "Cand ma voi scula? Cand se va sfarsi noaptea?" Si ma satur de framantari pana in revarsatul zorilor.
- 5. Trupul mi se acopera cu viermi si cu o coaja pamantoasa, pielea-mi crapa si se desface.
- 6. Zilele mele zboara mai iuti decat suveica tesatorului, se duc si nu mai am nicio nadejde!
- 7. Adu-Ti aminte, Dumnezeule, ca viata mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
- 8. Ochiul, care ma priveste, nu ma va mai privi; ochiul Tau ma va cauta, si nu voi mai fi.
- 9. Cum se risipeste norul si trece, asa nu se va mai ridica cel ce se coboara in Locuinta mortilor!
- 10. Nu se va mai intoarce in casa lui si nu-si va mai cunoaste locul in care locuia.
- 11. De aceea nu-mi voi tine gura, ci voi vorbi in nelinistea inimii mele, ma voi tangui in amaraciunea sufletului meu.
- 12. Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus straja in jurul meu?
- 13. Cand zic: "Patul ma va usura, culcusul imi va alina durerile,"
- 14. atunci ma inspaimanti prin vise, ma ingrozesti prin vedenii.
- 15. Ah! as vrea mai bine gatuirea, mai bine moartea decat aceste oase!
- 16. Le dispretuiesc!… nu voi trai in veci… Lasa-ma, caci doar o suflare mi-e viata!
- 17. Ce este omul, ca sa-Ti pese atat de mult de el, ca sa iei seama la el,
- 18. sa-l cercetezi in toate diminetile si sa-l incerci in toate clipele?
- 19. Cand vei inceta odata sa ma privesti? Cand imi vei da ragaz sa-mi inghit scuipatul?
- 20. Daca am pacatuit, ce pot sa-Ti fac, Pazitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus tinta sagetilor Tale, de am ajuns o povara chiar pentru mine insumi?
- 21. Pentru ce nu-mi ierti pacatul si pentru ce nu-mi uiti faradelegea? Caci voi adormi in tarana, si cand ma vei cauta, nu voi mai fi!"