Iov 17
- 1. Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, ma asteapta mormantul.
- 2. Sunt inconjurat de batjocoritori, si ochiul meu trebuie sa priveasca spre ocarile lor.
- 3. Pune-Te singur zalog pentru mine inaintea Ta; altfel, cine ar putea raspunde pentru mine?
- 4. Caci le-ai incuiat inima in fata priceperii. De aceea nici nu-i vei lasa sa biruie.
- 5. Cine da pe prieteni sa fie pradati, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
- 6. M-a facut de basmul oamenilor si ca unul pe care-l scuipi in fata!
- 7. Ochiul mi se intuneca de durere; toate madularele mele sunt ca o umbra.
- 8. Oamenii fara prihana sunt inmarmuriti de aceasta, si cel nevinovat se rascoala impotriva celui nelegiuit.
- 9. Cel fara prihana ramane totusi tare pe calea lui, cel cu mainile curate se intareste tot mai mult.
- 10. Dar voi toti, intoarceti-va, veniti iarasi cu cuvantarile voastre, si va voi arata ca intre voi niciunul nu e intelept.
- 11. Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea facute cu atata iubire in inima mea…
- 12. Si ei mai spun ca noaptea este zi, ca se apropie lumina, cand intunericul a si venit!
- 13. Cand Locuinta mortilor o astept ca locuinta, cand in intuneric imi voi inalta culcusul;
- 14. cand strig gropii: "Tu esti tatal meu!" Si viermilor: "Voi sunteti mama si sora mea!"
- 15. Unde mai este atunci nadejdea mea? Si cine mai poate vedea nadejdea mea?
- 16. Ea se va cobori cu mine la portile Locuintei mortilor, cand vom merge impreuna sa ne odihnim in tarana."