Faptele Apostolilor 19
- 1. Pe cand era Apolo in Corint, Pavel, dupa ce a trecut prin tinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a intalnit pe cativa ucenici
- 2. si le-a zis: "Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?" Ei i-au raspuns: "Nici n-am auzit macar ca a fost dat un Duh Sfant."
- 3. "Dar cu ce botez ati fost botezati?", le-a zis el. Si ei au raspuns: "Cu botezul lui Ioan."
- 4. Atunci Pavel a zis: "Ioan a botezat cu botezul pocaintei si spunea norodului sa creada in Cel ce venea dupa el, adica in Isus."
- 5. Cand au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus.
- 6. Cand si-a pus Pavel mainile peste ei, Duhul Sfant S-a coborat peste ei, si vorbeau in alte limbi si proroceau.
- 7. Erau cam doisprezece barbati de toti.
- 8. In urma, Pavel a intrat in sinagoga, unde vorbea cu indrazneala. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu si cauta sa induplece pe cei ce-l ascultau.
- 9. Dar, fiindca unii ramaneau impietriti si necredinciosi si vorbeau de rau Calea Domnului inaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despartit pe ucenici de ei si a invatat in fiecare zi pe norod in scoala unuia numit Tiran.
- 10. Lucrul acesta a tinut doi ani, asa ca toti cei ce locuiau in Asia, iudei si greci, au auzit Cuvantul Domnului.
- 11. Si Dumnezeu facea minuni nemaipomenite prin mainile lui Pavel;
- 12. pana acolo ca peste cei bolnavi se puneau basmale sau sorturi care fusesera atinse de trupul lui, si-i lasau bolile si ieseau afara din ei duhurile rele.
- 13. Niste exorcisti iudei care umblau din loc in loc au incercat sa cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicand: "Va jur pe Isus, pe care-L propovaduieste Pavel, sa iesiti afara!"
- 14. Cei ce faceau lucrul acesta erau sapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seama.
- 15. Duhul cel rau le-a raspuns: "Pe Isus Il cunosc, si pe Pavel il stiu; dar voi cine sunteti?"
- 16. Si omul in care era duhul cel rau a sarit asupra lor, i-a biruit pe amandoi si i-a schingiuit in asa fel, ca au fugit goi si raniti din casa aceea.
- 17. Lucrul acesta a fost cunoscut de toti iudeii, de toti grecii care locuiau in Efes, si i-a apucat frica pe toti: si Numele Domnului Isus era proslavit.
- 18. Multi din cei ce crezusera, veneau sa marturiseasca si sa spuna ce facusera.
- 19. Si unii din cei ce facusera vrajitorii si-au adus cartile si le-au ars inaintea tuturor: pretul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginti.
- 20. Cu atata putere se raspandea si se intarea Cuvantul Domnului.
- 21. Dupa ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel si-a pus de gand sa se duca la Ierusalim, trecand prin Macedonia si Ahaia. "Dupa ce voi merge acolo", isi zicea el, "trebuie sa vad si Roma."
- 22. A trimis in Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei si Erast, iar el a mai ramas catava vreme in Asia.
- 23. Pe vremea aceea, s-a facut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.
- 24. Un argintar, numit Dimitrie, facea temple de argint de ale Dianei si aducea lucratorilor sai nu putin castig cu ele.
- 25. I-a adunat la un loc, impreuna cu cei de aceeasi meserie, si le-a zis: "Oamenilor, stiti ca bogatia noastra atarna de meseria aceasta;
- 26. si vedeti si auziti ca Pavel acesta, nu numai in Efes, dar aproape in toata Asia, a induplecat si a abatut mult norod si zice ca zeii facuti de maini nu sunt dumnezei.
- 27. Primejdia care vine din acest fapt nu este numai ca meseria noastra cade in dispret; dar si ca templul marii zeite Diana este socotit ca o nimica si chiar maretia aceleia care este cinstita in toata Asia si in toata lumea este nimicita."
- 28. Cuvintele acestea i-au umplut de manie si au inceput sa strige: "Mare este Diana efesenilor!"
- 29. Toata cetatea s-a tulburat. Au navalit cu totii intr-un gand in teatru si au luat cu ei pe macedonenii Gaiu si Aristarh, tovarasii de calatorie ai lui Pavel.
- 30. Pavel voia sa vina inaintea norodului, dar nu l-au lasat ucenicii.
- 31. Chiar si unii din mai marii Asiei care-i erau prieteni au trimis la el sa-l roage sa nu se duca la teatru.
- 32. Unii strigau una, altii alta, caci adunarea era in invalmaseala, si cei mai multi nici nu stiau pentru ce se adunasera.
- 33. Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii il impingeau inainte. Alexandru a facut semn cu mana si voia sa se apere inaintea norodului.
- 34. Dar cand l-au cunoscut ca este iudeu, au strigat toti intr-un glas, timp de aproape doua ceasuri: "Mare este Diana efesenilor!"
- 35. Totusi logofatul a potolit norodul si a zis: "Barbati efeseni, cine este acela care nu stie ca cetatea efesenilor este pazitoarea templului marii Diane si a chipului ei cazut din cer?
- 36. Fiindca nimeni nu poate sa tagaduiasca lucrul acesta, trebuie sa va potoliti si sa nu faceti nimic cu pornire nechibzuita.
- 37. Caci ati adus aici pe oamenii acestia care nu sunt vinovati nici de jefuirea templului, nici de hula impotriva zeitei noastre.
- 38. Deci daca, in adevar, Dimitrie si mesterii lui au sa se planga impotriva cuiva, sunt zile de judecata si sunt dregatori; sa se parasca unii pe altii.
- 39. Dar daca umblati dupa altceva, se va hotari intr-o adunare legiuita.
- 40. Noi, de fapt, suntem in primejdie sa fim invinuiti de rascoala pentru cele intamplate astazi, caci n-avem niciun temei ca sa putem indreptati zarva aceasta."
- 41. Dupa aceste cuvinte, a dat drumul adunarii.