Ezechiel 2
- 1. El mi-a zis: "Fiul omului, stai in picioare, si-ti voi vorbi!"
- 2. Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh in mine si m-a facut sa stau pe picioare; si am ascultat la Cel ce-mi vorbea.
- 3. El mi-a zis: "Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste "popoare indaratnice" care s-au razvratit impotriva Mea; ei si parintii lor au pacatuit impotriva Mea, pana in ziua de azi.
- 4. Da, copiii acestia la care te trimit sunt nerusinati si cu inima impietrita. Tu sa le spui: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu!"
- 5. Fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta - caci sunt o casa de indaratnici - vor sti totusi ca in mijlocul lor este un proroc.
- 6. Tu, fiu al omului, sa nu te temi de ei, nici sa nu te sperii de cuvintele lor; si macar ca ei sunt niste maracini si spini langa tine, si macar ca locuiesti impreuna cu niste scorpioni, totusi nu te teme de cuvintele lor si nu te inspaimanta de fetele lor, caci sunt o casa de indaratnici.
- 7. Ci sa le spui cuvintele Mele, fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta; caci sunt niste indaratnici!
- 8. Tu insa, fiul omului, asculta ce-ti spun! Nu fi indaratnic ca aceasta casa de indaratnici! Deschide-ti gura si mananca ce-ti voi da!"
- 9. M-am uitat, si iata ca o mana era intinsa spre mine si tinea o carte in chip de sul.
- 10. A desfasurat-o inaintea mea, si era scrisa si pe dinauntru si pe din afara; in ea erau scrise bocete, plangeri si gemete.