Exodul (Esirea) 9
- 1. Domnul a zis lui Moise: "Du-te la faraon si spune-i: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeul evreilor: "Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca.
- 2. Daca nu vrei sa-l lasi sa plece si daca-l mai opresti,
- 3. iata, mana Domnului va fi peste turmele tale de pe camp; peste cai, peste magari, peste camile, peste boi si peste oi; si anume va fi o ciuma foarte mare.
- 4. Dar Domnul va face deosebire intre turmele lui Israel si turmele egiptenilor, asa ca nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel."
- 5. Domnul a hotarat vremea si a zis: "Maine, va face Domnul lucrul acesta in tara."
- 6. Si Domnul a facut asa, chiar de a doua zi. Toate turmele egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nicio vita din turmele copiilor lui Israel.
- 7. Faraon a trimis sa vada ce se intamplase: si iata ca nicio vita din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui faraon s-a impietrit si n-a lasat pe popor sa plece.
- 8. Domnul a zis lui Moise si lui Aaron: "Umpleti-va mainile cu cenusa din cuptor, si Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui faraon.
- 9. Ea se va preface intr-o tarana care va acoperi toata tara Egiptului; si va da nastere, in toata tara Egiptului, pe oameni si pe dobitoace, la niste bube pricinuite de niste basici fierbinti."
- 10. Ei au luat cenusa din cuptor si s-au infatisat inaintea lui faraon; Moise a aruncat-o spre cer, si ea a dat nastere, pe oameni si pe dobitoace, la niste bube pricinuite de niste basici fierbinti.
- 11. Vrajitorii nu s-au putut arata inaintea lui Moise, din pricina bubelor; caci bubele erau pe vrajitori, ca si pe toti egiptenii.
- 12. Domnul a impietrit inima lui faraon, si faraon n-a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul lui Moise.
- 13. Domnul a zis lui Moise: "Scoala-te dis-de-dimineata, du-te inaintea lui faraon si spune-i: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeul evreilor: "Lasa pe poporul Meu sa plece ca sa-Mi slujeasca.
- 14. Fiindca, de data aceasta, am sa trimit toate urgiile Mele impotriva inimii tale, impotriva slujitorilor tai si impotriva poporului tau ca sa stii ca nimeni nu este ca Mine pe tot pamantul.
- 15. Daca Mi-as fi intins mana si te-as fi lovit cu ciuma, pe tine si pe poporul tau, ai fi pierit de pe pamant.
- 16. Dar te-am lasat sa ramai in picioare ca sa vezi puterea Mea, si Numele Meu sa fie vestit in tot pamantul.
- 17. Daca te mai ridici impotriva poporului Meu si daca nu-l lasi sa plece,
- 18. iata, maine, la ceasul acesta, voi face sa bata o piatra asa de mare, cum n-a mai fost in Egipt, din ziua intemeierii lui si pana azi.
- 19. Pune-ti, dar, la adapost turmele si tot ce ai pe camp. Piatra are sa bata pe toti oamenii si toate vitele de pe camp, care nu vor fi intrat in case; si vor pieri."
- 20. Aceia dintre slujitorii lui faraon, care s-au temut de cuvantul Domnului, si-au adunat in case robii si turmele.
- 21. Dar cei ce nu si-au pus la inima cuvantul Domnului si-au lasat robii si turmele pe camp.
- 22. Domnul a zis lui Moise: "Intinde-ti mana spre cer; si are sa bata piatra in toata tara Egiptului pe oameni, pe vite si pe toata iarba de pe camp in tara Egiptului!"
- 23. Moise si-a intins toiagul spre cer; si Domnul a trimis tunete si piatra, de cadea foc pe pamant. Domnul a facut sa bata piatra peste tara Egiptului.
- 24. A batut piatra, si focul se amesteca cu piatra; piatra era asa de mare incat nu mai batuse piatra ca aceea in toata tara Egiptului de cand este el locuit de oameni.
- 25. Piatra a nimicit, in toata tara Egiptului, tot ce era pe camp, de la oameni pana la dobitoace; piatra a nimicit si toata iarba de pe camp, si a frant toti copacii de pe camp.
- 26. Numai in tinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a batut piatra.
- 27. Faraon a trimis sa cheme pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "De data aceasta, am pacatuit; Domnul are dreptate, iar eu si poporul meu suntem vinovati.
- 28. Rugati-va Domnului ca sa nu mai fie tunete si piatra; si va voi lasa sa plecati si nu veti mai fi opriti."
- 29. Moise i-a zis: "Cand voi iesi din cetate, voi ridica mainile spre Domnul, tunetele vor inceta si nu va mai bate piatra, ca sa stii ca al Domnului este pamantul!
- 30. Dar stiu ca tu si slujitorii tai tot nu va veti teme de Domnul Dumnezeu."
- 31. Inul si orzul se prapadisera, pentru ca orzul tocmai daduse in spic, iar inul era in floare;
- 32. graul si ovazul nu se stricasera, pentru ca erau tarzii.
- 33. Moise a plecat de la faraon si a iesit afara din cetate; si-a ridicat mainile spre Domnul, tunetele si piatra au incetat si n-a mai cazut ploaia pe pamant.
- 34. Faraon, vazand ca ploaia, piatra si tunetele incetasera, n-a contenit sa pacatuiasca si si-a impietrit inima, el si slujitorii lui.
- 35. Lui faraon i s-a impietrit inima si n-a lasat pe copiii lui Israel sa plece, dupa cum spusese Domnul prin Moise.