Evrei 6
- 1. De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Hristos si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte si a credintei in Dumnezeu,
- 2. invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.
- 3. Si vom face lucrul acesta, daca va voi Dumnezeu.
- 4. Caci cei ce au fost luminati odata - si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant,
- 5. si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor -
- 6. si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu si-L dau sa fie batjocorit.
- 7. Cand un pamant este adapat de ploaia care cade adesea pe el si rodeste o iarba folositoare celor pentru care este lucrat, capata binecuvantare de la Dumnezeu.
- 8. Dar, daca aduce spini si maracini, este lepadat si aproape sa fie blestemat si sfarseste prin a i se pune foc.
- 9. Macar ca vorbim astfel, preaiubitilor, totusi de la voi asteptam lucruri mai bune si care insotesc mantuirea.
- 10. Caci Dumnezeu nu este nedrept ca sa uite osteneala voastra si dragostea pe care ati aratat-o pentru Numele Lui, voi, care ati ajutorat si ajutorati pe sfinti.
- 11. Dorim insa ca fiecare din voi sa arate aceeasi ravna, ca sa pastreze pana la sfarsit o deplina nadejde,
- 12. asa incat sa nu va leneviti, ci sa calcati pe urmele celor ce, prin credinta si rabdare, mostenesc fagaduintele.
- 13. Dumnezeu, cand a dat lui Avraam fagaduinta, fiindca nu putea sa Se jure pe unul mai mare decat El, S-a jurat pe Sine insusi
- 14. si a zis: "Cu adevarat te voi binecuvanta si iti voi inmulti foarte mult samanta."
- 15. Si astfel, fiindca a asteptat cu rabdare, a dobandit fagaduinta.
- 16. Oamenii, ce-i drept, obisnuiesc sa jure pe cineva mai mare; juramantul este o chezasie care pune capat oricarei neintelegeri dintre ei.
- 17. De aceea si Dumnezeu, fiindca voia sa dovedeasca cu mai multa tarie mostenitorilor fagaduintei nestramutarea hotararii Lui, a venit cu un juramant;
- 18. pentru ca, prin doua lucruri care nu se pot schimba si in care este cu neputinta ca Dumnezeu sa minta, sa gasim o puternica imbarbatare noi, a caror scapare a fost sa apucam nadejdea care ne era pusa inainte,
- 19. pe care o avem ca o ancora a sufletului; o nadejde tare si neclintita, care patrunde dincolo de perdeaua dinauntrul Templului,
- 20. unde Isus a intrat pentru noi ca inainte-mergator, cand a fost facut "Mare Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec".