Eclesiastul 6
- 1. Este un rau pe care l-am vazut sub soare si care se intalneste des intre oameni.
- 2. Este, de pilda, un om caruia i-a dat Dumnezeu avere, bogatii si slava, asa ca nu-i lipseste nimic din ce-i doreste sufletul, dar Dumnezeu nu-l lasa sa se bucure de ele, ci un strain se bucura de ele: aceasta este o desertaciune si un rau mare.
- 3. Chiar daca un om ar avea o suta de copii si ar trai multi ani - oricat de mult i s-ar mari numarul zilelor anilor lui - dar, daca nu i se satura sufletul de bunatatile agonisite de el si daca nici de inmormantare n-are parte, eu zic ca o starpitura este mai fericita decat el.
- 4. Caci aceasta din urma piere odata cu venirea ei, se duce in intuneric, si numele ii ramane acoperit cu intuneric;
- 5. n-a vazut, nici n-a cunoscut soarele; si de aceea este mai bine de ea decat de omul acela.
- 6. Si de ar trai chiar de doua ori o mie de ani un astfel de om, fara sa se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
- 7. Toata truda omului este pentru gura lui, si totusi poftele nu i se implinesc niciodata.
- 8. Caci ce are inteleptul mai mult decat nebunul? Ce folos are nenorocitul care stie sa se poarte inaintea celor vii?
- 9. Mai bine ce vezi cu ochii decat framantare de pofte neimplinite: si aceasta este o desertaciune si goana dupa vant.
- 10. Ce este omul se cunoaste dupa numele care i s-a dat demult: se stie ca este din pamant, si nu poate sa se judece cu Cel ce este mai tare decat el.
- 11. Caci, chiar daca face multa vorba, care doar inmulteste desertaciunea, ce folos are omul din ea?
- 12. Caci cine stie ce este bine pentru om in viata, in toate zilele vietii lui de vietuire desarta, pe care le petrece ca o umbra? Si cine poate sa spuna omului ce va fi dupa el sub soare?