Eclesiastul 12
- 1. Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii cand vei zice: "Nu gasesc nicio placere in ei";
- 2. pana nu se intuneca soarele si lumina, luna si stelele, si pana nu se intorc norii indata dupa ploaie;
- 3. pana nu incep sa tremure paznicii casei si sa se incovoaie cele tari pana nu se opresc cei ce macina caci s-au imputinat; pana nu se intuneca cei ce se uita pe ferestre
- 4. pana nu se inchid cele doua usi dinspre ulita cand uruitul morii slabeste, te scoli la ciripitul unei pasari, glasul tuturor cantaretelor se aude inabusit,
- 5. te temi de orice inaltime si te sperii pe drum; pana nu infloreste migdalul cu peri albi, si de abia se taraste lacusta; pana nu-ti trec poftele, caci omul merge spre casa lui cea vesnica, si bocitorii cutreiera ulitele;
- 6. pana nu se rupe funia de argint, pana nu se sfarama vasul de aur, pana nu se sparge galeata la izvor si pana nu se strica roata de la fantana;
- 7. pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
- 8. O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul; totul este desertaciune.
- 9. Pe langa ca Eclesiastul a fost intelept, el a mai invatat si stiinta pe popor, a cercetat, a adancit si a intocmit un mare numar de zicatori.
- 10. Eclesiastul a cautat sa afle cuvinte placute si sa scrie intocmai cuvintele adevarului.
- 11. Cuvintele inteleptilor sunt ca niste bolduri; si, stranse la un loc, sunt ca niste cuie batute, date de un singur stapan.
- 12. Incolo, fiule, ia invatatura din aceste lucruri; daca ai voi sa faci o multime de carti, sa stii ca n-ai mai ispravi, si multa invatatura oboseste trupul.
- 13. Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.
- 14. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.