Deuteronomul (A doua lege) 1
- 1. Iata cuvintele pe care le-a spus Moise intregului Israel, dincoace de Iordan, in pustiu, intr-o campie, fata in fata cu Suf, intre Paran, Tofel, Laban, Haterot si Di-Zahab.
- 2. (De la Horeb pana la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o departare de unsprezece zile).
- 3. In al patruzecilea an, in luna a unsprezecea, in ziua intai a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel si le-a spus tot ce-i poruncise Domnul sa le spuna.
- 4. Aceasta era dupa ce a batut pe Sihon, imparatul amoritilor, care locuia la Hesbon, si pe Og, imparatul Basanului, care locuia la Astarot si la Edrei.
- 5. Dincoace de Iordan, in tara Moabului, Moise a inceput sa lamureasca Legea aceasta si a zis:
- 6. "Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicand: "Ati locuit destula vreme pe muntele acesta.
- 7. Intoarceti-va si plecati; duceti-va la muntele amoritilor si in toate imprejurimile: in campie, pe munte, in vale, in partea de miazazi, pe tarmul marii, in tara canaanitilor si in Liban, pana la raul cel mare, raul Eufrat.
- 8. Vedeti, v-am pus tara inainte; intrati si luati in stapanire tara pe care Domnul a jurat parintilor vostri, Avraam, Isaac si Iacov, ca o va da lor si semintei lor dupa ei."
- 9. In vremea aceea, v-am spus: "Eu nu va pot purta singur.
- 10. Domnul Dumnezeul vostru v-a inmultit, si azi sunteti foarte multi la numar, ca stelele cerului.
- 11. Domnul Dumnezeul parintilor vostri sa va mareasca de o mie de ori pe atat si sa va binecuvanteze, dupa cum a fagaduit!
- 12. Cum as putea sa port eu singur pricinile voastre, povara voastra si certurile voastre?
- 13. Luati din semintiile voastre niste barbati intelepti, priceputi si cunoscuti, si-i voi pune in fruntea voastra."
- 14. Voi mi-ati raspuns si ati zis: "Ceea ce spui tu sa facem este un lucru bun."
- 15. Am luat atunci pe capeteniile semintiilor voastre, barbati intelepti si cunoscuti, si i-am pus in fruntea voastra drept capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii peste zece, ca dregatori in semintiile voastre.
- 16. Am dat, in acelasi timp, urmatoarea porunca judecatorilor vostri: "Sa ascultati pe fratii vostri si sa judecati dupa dreptate neintelegerile fiecaruia cu fratele lui sau cu strainul.
- 17. Sa nu cautati la fata oamenilor in judecatile voastre; sa ascultati pe cel mic ca si pe cel mare; sa nu va temeti de nimeni, caci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Si cand veti gasi o pricina prea grea, s-o aduceti inaintea mea, ca s-o aud."
- 18. Asa v-am poruncit, in vremea aceea, tot ce aveati de facut.
- 19. Am plecat din Horeb si am strabatut tot pustiul acela mare si grozav pe care l-ati vazut; am luat drumul care duce pe muntele amoritilor, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, si am ajuns la Cades-Barnea.
- 20. Si eu v-am zis: "Ati ajuns la muntele amoritilor, pe care ni-l da Domnul Dumnezeul nostru.
- 21. Iata ca Domnul Dumnezeul tau iti pune tara inainte; suie-te, ia-o in stapanire, cum ti-a spus Domnul Dumnezeul parintilor tai; nu te teme si nu te inspaimanta."
- 22. Voi v-ati apropiat cu totii de mine si ati zis: "Sa trimitem niste oameni inaintea noastra, ca sa iscodeasca tara si sa ne aduca raspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui in ea si asupra cetatilor in care vom ajunge."
- 23. Parerea aceasta mi s-a parut buna; si am luat doisprezece oameni dintre voi, cate un om de fiecare semintie.
- 24. Ei au plecat, au trecut muntele si au ajuns pana la valea Escol si au iscodit tara.
- 25. Au luat in maini din roadele tarii si ni le-au adus; ne-au facut o dare de seama si au zis: "Buna tara ne da Domnul Dumnezeul nostru."
- 26. Dar voi n-ati vrut sa va suiti in ea si v-ati razvratit impotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru.
- 27. Ati cartit in corturile voastre si ati zis: "Pentru ca ne uraste, de aceea ne-a scos Domnul din tara Egiptului, ca sa ne dea in mainile amoritilor si sa ne nimiceasca.
- 28. Unde sa ne suim? Fratii nostri ne-au inmuiat inima, zicand: "Poporul acela este un popor mai mare si mai inalt la statura decat noi; cetatile sunt mari si intarite pana la cer; ba inca, am vazut acolo si copii de ai lui Anac."
- 29. Eu v-am zis: "Nu va inspaimantati si nu va fie frica de ei.
- 30. Domnul Dumnezeul vostru care merge inaintea voastra, Se va lupta El insusi pentru voi, potrivit cu tot ce a facut pentru voi sub ochii vostri in Egipt.
- 31. Apoi in pustiu, ai vazut ca Domnul Dumnezeul tau te-a purtat cum poarta un om pe fiul sau, pe tot drumul pe care l-ati facut pana la sosirea voastra in locul acesta."
- 32. Cu toate acestea, voi n-ati avut incredere in Domnul Dumnezeul vostru
- 33. care mergea inaintea voastra pe drum, ca sa va caute un loc de poposire: noaptea intr-un foc, ca sa va arate drumul pe care trebuia sa mergeti, si ziua intr-un nor.
- 34. Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a maniat si a jurat, zicand:
- 35. "Niciunul din barbatii care fac parte din acest neam rau nu va vedea tara aceea buna pe care am jurat ca o voi da parintilor vostri,
- 36. afara de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, si tara in care a mers, o voi da lui si copiilor lui, pentru ca a urmat in totul calea Domnului."
- 37. Domnul S-a maniat si pe mine, din pricina voastra, si a zis: "Nici tu nu vei intra in ea.
- 38. Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tau, va intra in ea; intareste-l, caci el va pune pe Israel in stapanirea tarii aceleia.
- 39. Si pruncii vostri, despre care ati zis: "Vor fi de jaf!" si fiii vostri, care nu cunosc azi nici binele nici raul, ei vor intra in ea; da, lor le-o voi da, si ei o vor stapani.
- 40. Dar voi, intoarceti-va inapoi si plecati in pustiu, inspre Marea Rosie."
- 41. Voi ati raspuns si mi-ati zis: "Am pacatuit impotriva Domnului; ne vom sui si ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru." Si v-ati incins fiecare armele si v-ati incumetat sa va suiti pe munte.
- 42. Domnul mi-a zis: "Spune-le: "Nu va suiti si nu va luptati, caci Eu nu sunt in mijlocul vostru; nu cautati sa fiti batuti de vrajmasii vostri."
- 43. Eu v-am spus, dar n-ati ascultat; ci v-ati razvratit impotriva poruncii Domnului si v-ati suit semeti pe munte.
- 44. Atunci amoritii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au iesit inainte si v-au urmarit ca albinele; v-au batut din Seir, pana la Horma.
- 45. La intoarcerea voastra, ati plans inaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul si n-a luat aminte la voi.
- 46. Si asa ati ramas la Cades, unde ati stat multa vreme.