2 Corinteni 7
- 1. Deci fiindca avem astfel de fagaduinte, preaiubitilor, sa ne curatam de orice intinaciune a carnii si a duhului si sa ne ducem sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu.
- 2. Intelegeti-ne bine! N-am nedreptatit pe nimeni, n-am vatamat pe nimeni, n-am inselat pe nimeni.
- 3. Nu spun aceste lucruri ca sa va osandesc, caci am spus mai inainte ca sunteti in inimile noastre pe viata si pe moarte.
- 4. Am o mare incredere in voi. Am tot dreptul sa ma laud cu voi. Sunt plin de mangaiere, imi salta inima de bucurie in toate necazurile noastre.
- 5. Caci, si dupa venirea noastra in Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihna. Am fost necajiti in toate chipurile: de afara, lupte, dinauntru, temeri.
- 6. Dar Dumnezeu, care mangaie pe cei smeriti, ne-a mangaiat prin venirea lui Tit.
- 7. Si nu numai prin venirea lui, ci si prin mangaierea cu care a fost mangaiat si el de voi. El ne-a istorisit despre dorinta voastra arzatoare, despre lacrimile voastre, despre ravna voastra pentru mine, asa ca bucuria mea a fost si mai mare.
- 8. Macar ca v-am intristat prin epistola mea, nu-mi pare rau; si, chiar daca mi-ar fi parut rau - caci vad ca epistola aceea v-a intristat (macar ca pentru putina vreme) -
- 9. totusi acum ma bucur, nu pentru ca ati fost intristati, ci pentru ca intristarea voastra v-a adus la pocainta. Caci ati fost intristati dupa voia lui Dumnezeu, ca sa n-aveti nicio paguba din partea noastra.
- 10. In adevar, cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire si de care cineva nu se caieste niciodata; pe cand intristarea lumii aduce moartea.
- 11. Caci uite, tocmai intristarea aceasta a voastra, dupa voia lui Dumnezeu, ce framantare a trezit in voi! Si ce cuvinte de dezvinovatire! Ce manie! Ce frica! Ce dorinta aprinsa! Ce ravna! Ce pedeapsa! In toate, voi ati aratat ca sunteti curati in privinta aceasta.
- 12. Asa ca, daca v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a facut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca sa se arate marea noastra purtare de grija pentru voi, inaintea lui Dumnezeu.
- 13. De aceea am fost mangaiati. Dar, pe langa mangaierea aceasta a noastra, ne-am bucurat si mai mult de bucuria lui Tit, al carui duh a fost racorit de voi toti.
- 14. Si, daca m-am laudat putin cu voi inaintea lui, n-am fost dat de rusine. Ci, dupa cum in orice lucru v-am spus adevarul, tot asa si lauda noastra cu voi, inaintea lui Tit, s-a adeverit.
- 15. El are o si mai mare dragoste pentru voi, cand isi aduce aminte de ascultarea voastra a tuturor si de primirea pe care i-ati facut-o, cu frica si cu cutremur.
- 16. Ma bucur ca ma pot increde in voi in toate privintele.