2 Corinteni 3
- 1. Incepem noi iarasi sa ne laudam singuri? Sau nu cumva avem trebuinta, ca unii, de epistole de lauda, catre voi sau de la voi?
- 2. Voi sunteti epistola noastra, scrisa in inimile noastre, cunoscuta si citita de toti oamenii.
- 3. Voi sunteti aratati ca fiind epistola lui Hristos, scrisa de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe niste table din piatra, ci pe niste table care sunt inimi de carne.
- 4. Avem increderea aceasta tare in Dumnezeu, prin Hristos.
- 5. Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu,
- 6. care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului; caci slova omoara, dar Duhul da viata.
- 7. Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si pironeasca ochii asupra fetei lui Moise, din pricina stralucirii fetei lui, macar ca stralucirea aceasta era trecatoare,
- 8. cum n-ar fi cu slava mai degraba slujba Duhului?
- 9. Daca slujba aducatoare de osanda a fost slavita, cu cat mai mult o intrece in slava slujba aducatoare de neprihanire?
- 10. Si, in privinta aceasta, ce a fost slavit nici n-a fost slavit, din pricina slavei care o intrece cu mult.
- 11. In adevar, daca ce era trecator era cu slava, cu cat mai mult va ramane in slava ce este netrecator!
- 12. Fiindca avem, dar, o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala
- 13. si nu facem ca Moise, care isi punea o marama peste fata, pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfarsitului a ceea ce era trecator.
- 14. Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata, fiindca marama este data la o parte in Hristos.
- 15. Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor.
- 16. Dar, ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata.
- 17. Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.
- 18. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.