Apocalipsa lui Ioan 14
- 1. Apoi m-am uitat si iata ca Mielul statea pe muntele Sionului; si impreuna cu El stateau o suta patruzeci si patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Sau si Numele Tatalui Sau.
- 2. Si am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; si glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce canta cu lauta, si cantau din lautele lor.
- 3. Cantau o cantare noua inaintea scaunului de domnie, inaintea celor patru fapturi vii si inaintea batranilor. Si nimeni nu putea sa invete cantarea, afara de cei o suta patruzeci si patru de mii care fusesera rascumparati de pe pamant.
- 4. Ei nu s-au intinat cu femei, caci sunt verguri si urmeaza pe Miel oriunde merge El. Au fost rascumparati dintre oameni, ca cel dintai rod pentru Dumnezeu si pentru Miel.
- 5. Si in gura lor nu s-a gasit minciuna, caci sunt fara vina inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
- 6. Si am vazut un alt inger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod.
- 7. El zicea cu glas tare: "Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!"
- 8. Apoi a urmat un alt inger, al doilea, si a zis: "A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul maniei curviei ei!"
- 9. Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: "Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana,
- 10. va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului.
- 11. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei!
- 12. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus."
- 13. Si am auzit un glas din cer care zicea: "Scrie: Ferice de acum incolo de mortii care mor in Domnul!" "Da", zice Duhul, "ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza!"
- 14. Apoi m-am uitat si iata un nor alb; si pe nor sedea Cineva care semana cu un fiu al omului; pe cap avea o cununa de aur, iar in mana, o secera ascutita.
- 15. Si un alt inger a iesit din Templu si striga cu glas tare Celui ce sedea pe nor: "Pune secera Ta si secera, pentru ca a venit ceasul sa seceri, si secerisul pamantului este copt."
- 16. Atunci Cel ce sedea pe nor Si-a aruncat secera pe pamant. Si pamantul a fost secerat.
- 17. Si din Templul care este in cer a iesit un alt inger care avea si el un cosor ascutit.
- 18. Si un alt inger, care avea stapanire asupra focului, a iesit din altar si a strigat cu glas tare catre cel ce avea cosorul cel ascutit: "Pune cosorul tau cel ascutit si culege strugurii viei pamantului, caci strugurii ei sunt copti."
- 19. Si ingerul si-a aruncat cosorul pe pamant, a cules via pamantului si a aruncat strugurii in teascul cel mare al maniei lui Dumnezeu.
- 20. Si teascul a fost calcat in picioare afara din cetate; si din teasc a iesit sange, pana la zabalele cailor, pe o intindere de o mie sase sute de stadii.