Cartea:

Romani 9

• 1. Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor,
• 2. că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.
• 3. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
• 4. Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
• 5. patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
• 6. Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel;
• 7. şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: "În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele."
• 8. Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.
• 9. Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: "Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu."
• 10. Ba mai mult, tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.
• 11. Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău - ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă -
• 12. s-a zis Rebecăi: "Cel mai mare va fi rob celui mai mic",
• 13. după cum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât."
• 14. Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!
• 15. Căci El a zis lui Moise: "Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur."
• 16. Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
• 17. Fiindcă Scriptura zice lui faraon: "Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul."
• 18. Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.
• 19. Dar îmi vei zice: "Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?"
• 20. Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: "Pentru ce m-ai făcut aşa"?
• 21. Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
• 22. Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere;
• 23. şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
• 24. Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,
• 25. după cum zice în Osea: "Voi numi "popor al Meu" pe cel ce nu era poporul Meu şi "preaiubită" pe cea care nu era preaiubită.
• 26. Şi acolo unde li se zicea: "Voi nu sunteţi poporul Meu", vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu."
• 27. Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: "Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.
• 28. Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ Cuvântul Lui."
• 29. Şi, cum zisese Isaia mai înainte: "Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora."
• 30. Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă;
• 31. pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.
• 32. Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire,
• 33. după cum este scris: "Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere: şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine."