Cartea:

Psalmii 78

• 1. (O cântare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
• 2. Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
• 3. Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
• 4. nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.
• 5. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,
• 6. ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
• 7. pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.
• 8. Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
• 9. Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,
• 10. pentru că n-au ţinut legământul lui Dumnezeu şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.
• 11. Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase.
• 12. Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în câmpia Ţoan.
• 13. A despărţit marea şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.
• 14. I-a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
• 15. A despicat stânci în pustiu şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.
• 16. A făcut să ţâşnească izvoare din stânci şi să curgă ape ca nişte râuri.
• 17. Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustiu.
• 18. Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.
• 19. Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: "Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustiu?
• 20. Iată că El a lovit stânca, de au curs ape şi s-au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne poporului Său?"
• 21. Domnul a auzit şi S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov, şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,
• 22. pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.
• 23. El a poruncit norilor de sus şi a deschis porţile cerurilor:
• 24. a plouat peste ei mană de mâncare şi le-a dat grâu din cer.
• 25. Au mâncat cu toţii pâinea celor mari, şi le-a trimis mâncare să se sature.
• 26. A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit şi a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.
• 27. A plouat peste ei carne, ca pulberea, şi păsări înaripate, cât nisipul mării;
• 28. le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor.
• 29. Ei au mâncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
• 30. Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,
• 31. când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei şi a doborât pe tinerii lui Israel.
• 32. Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască şi n-au crezut în minunile Lui.
• 33. De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârşit năprasnic.
• 34. Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
• 35. îşi aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor şi că Dumnezeul atotputernic este izbăvitorul lor.
• 36. Dar Îl înşelau cu gura şi-L minţeau cu limba.
• 37. Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legământului Său.
• 38. Totuşi, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mânia şi nu dă drumul întregii Lui urgii.
• 39. El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.
• 40. De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustiu! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate!
• 41. Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu şi să întărâte pe Sfântul lui Israel.
• 42. Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaş,
• 43. de minunile pe care le-a făcut în Egipt şi de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan.
• 44. Cum le-a prefăcut râurile în sânge, şi n-au putut să bea din apele lor.
• 45. Cum a trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, care i-au mâncat, şi broaşte, care i-au nimicit.
• 46. Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.
• 47. Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt, cu grindină.
• 48. Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.
• 49. El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
• 50. Cum Şi-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte şi le-a dat viaţa pradă molimei;
• 51. cum a lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham.
• 52. Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustiu.
• 53. Cum i-a dus fără nicio grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.
• 54. Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt, spre muntele acesta pe care dreapta Lui l-a câştigat.
• 55. Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a împărţit ţara în părţi de moştenire şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
• 56. Dar ei au ispitit pe Dumnezeul preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui şi n-au ţinut poruncile Lui.
• 57. Ci s-au depărtat şi au fost necredincioşi ca şi părinţii lor, s-au abătut la o parte ca un arc înşelător,
• 58. L-au supărat prin înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor.
• 59. Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.
• 60. A părăsit Locuinţa Lui din Silo, Cortul în care locuia între oameni.
• 61. Şi-a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mâinile vrăjmaşului.
• 62. A dat pradă sabiei pe poporul Lui şi S-a mâniat pe moştenirea Lui.
• 63. Pe tinerii lui i-a ars focul, şi fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.
• 64. Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s-au bocit.
• 65. Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,
• 66. şi a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau, acoperindu-i cu veşnică ocară.
• 67. Însă a lepădat cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim;
• 68. ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubeşte.
• 69. Şi-a zidit Sfântul Locaş ca cerurile de înalt şi tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.
• 70. A ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi.
• 71. L-a luat dinapoia oilor care alăptau, ca să pască pe poporul Său, Iacov, şi pe moştenirea Sa, Israel.
• 72. Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită şi i-a povăţuit cu mâini pricepute.