Psalmii 77
- 1. (Către mai marele cântăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf.) Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.
- 2. În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.
- 3. Mi-aduc aminte de Dumnezeu şi gem; mă gândesc adânc în mine şi mi se mâhneşte duhul. - (Oprire)
- 4. Tu îmi ţii pleoapele deschise; şi, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
- 5. Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară.
- 6. Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri şi zic:
- 7. "Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?
- 8. S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?
- 9. A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?" - (Oprire)
- 10. Atunci îmi zic: "Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi"…
- 11. Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
- 12. da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
- 13. Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
- 14. Tu eşti Dumnezeul care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
- 15. Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. (Oprire)
- 16. Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat, şi adâncurile s-au mişcat.
- 17. Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au zburat în toate părţile.
- 18. Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt, fulgerele au luminat lumea, pământul s-a mişcat şi s-a cutremurat.
- 19. Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
- 20. Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi Aaron.