Psalmii 73
- 1. (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
- 2. Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!
- 3. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.
- 4. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
- 5. N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
- 6. De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
- 7. Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.
- 8. Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
- 9. îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.
- 10. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin
- 11. şi zice: "Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?"
- 12. Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
- 13. Degeaba, dar, mi-am curăţat eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
- 14. căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
- 15. Dacă aş zice: "Vreau să vorbesc ca ei", iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
- 16. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
- 17. până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
- 18. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.
- 19. Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.
- 20. Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
- 21. Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
- 22. eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
- 23. Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
- 24. mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
- 25. Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
- 26. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
- 27. Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
- 28. Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.