Psalmii 10
- 1. Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
- 2. Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.
- 3. Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
- 4. Cel rău zice cu trufie: "Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!" Iată toate gândurile lui.
- 5. Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui.
- 6. El zice în inima lui: "Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!"
- 7. Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege.
- 8. Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit.
- 9. Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui:
- 10. se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare!
- 11. El zice în inima lui: "Dumnezeu uită! Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!"
- 12. Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi!
- 13. Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?
- 14. Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.
- 15. Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
- 16. Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din ţara Lui.
- 17. Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,
- 18. ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.