Matei 14
- 1. În vremea aceea, cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus;
- 2. şi a zis slujitorilor săi: "Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el."
- 3. Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
- 4. pentru că Ioan îi zicea: "Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă."
- 5. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc.
- 6. Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor şi a plăcut lui Irod.
- 7. De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere.
- 8. Îndemnată de mama sa, ea a zis: "Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!"
- 9. Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
- 10. Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă.
- 11. Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mama sa.
- 12. Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.
- 13. Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.
- 14. Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
- 15. Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: "Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare."
- 16. "N-au nevoie să plece", le-a răspuns Isus, "daţi-le voi să mănânce."
- 17. Dar ei I-au zis: "N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti."
- 18. Şi El le-a zis: "Aduceţi-i aici la Mine."
- 19. Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
- 20. Toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri.
- 21. Cei ce mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
- 22. Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.
- 23. După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.
- 24. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
- 25. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.
- 26. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: "Este o nălucă!" Şi, de frică, au ţipat.
- 27. Isus le-a zis îndată: "Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!"
- 28. "Doamne", I-a răspuns Petru, "dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape."
- 29. "Vino!", i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
- 30. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: "Doamne, scapă-mă!"
- 31. Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: "Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?"
- 32. Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
- 33. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: "Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!"
- 34. După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.
- 35. Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii.
- 36. Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.