Cartea:

Matei 13

• 1. În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare.
• 2. O mulţime de noroade s-au strâns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într-o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm.
• 3. El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: "Iată, semănătorul a ieşit să semene.
• 4. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o.
• 5. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.
• 6. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
• 7. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.
• 8. O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, şaizeci, şi altul, treizeci.
• 9. Cine are urechi de auzit să audă."
• 10. Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: "De ce le vorbeşti în pilde?"
• 11. Isus le-a răspuns: "Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
• 12. Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
• 13. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
• 14. Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: "Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.
• 15. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec."
• 16. Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!
• 17. Adevărat vă spun că mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
• 18. Ascultaţi, dar, ce înseamnă pilda semănătorului:
• 19. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum.
• 20. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie;
• 21. dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
• 22. Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor.
• 23. Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci."
• 24. Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: "Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.
• 25. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.
• 26. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
• 27. Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: "Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?"
• 28. El le-a răspuns: "Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta." Şi robii i-au zis: "Vrei, dar, să mergem s-o smulgem?"
• 29. "Nu", le-a zis el, "ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.
• 30. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: "Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu."
• 31. Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: "Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.
• 32. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui."
• 33. Le-a spus o altă pildă, şi anume: "Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala."
• 34. Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă,
• 35. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: "Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii."
• 36. Atunci Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: "Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină."
• 37. El le-a răspuns: "Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
• 38. Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.
• 39. Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
• 40. Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.
• 41. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea
• 42. şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
• 43. Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.
• 44. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.
• 45. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
• 46. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.
• 47. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.
• 48. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.
• 49. Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni
• 50. şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
• 51. Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?", i-a întrebat Isus. "Da, Doamne", I-au răspuns ei.
• 52. Şi El le-a zis: "De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi."
• 53. După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
• 54. A venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau: "De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?
• 55. Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?
• 56. Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?"
• 57. Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: "Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa lui."
• 58. Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.