Cartea:

Luca 20

• 1. Într-una din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii cu bătrânii
• 2. şi I-au zis: "Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?"
• 3. Drept răspuns, El le-a zis: "Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:
• 4. Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?"
• 5. Dar ei cugetau astfel între ei: "Dacă răspundem: "Din cer", va zice: "Atunci de ce nu l-aţi crezut?"
• 6. Şi dacă răspundem: "De la oameni", tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un proroc."
• 7. Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.
• 8. Şi Isus le-a zis: "Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri."
• 9. Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: "Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.
• 10. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
• 11. A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
• 12. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară.
• 13. Stăpânul viei a zis: "Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste."
• 14. Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: "Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră."
• 15. Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?
• 16. Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora." Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: "Nicidecum!"
• 17. Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: "Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: "Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului"?
• 18. Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera".
• 19. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
• 20. Au început să pândească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori care se prefăceau că sunt neprihăniţi ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.
• 21. Iscoditorii aceştia L-au întrebat: "Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
• 22. Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?"
• 23. Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiţi?
• 24. Arătaţi-Mi un ban. Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el?" "Ale cezarului", au răspuns ei.
• 25. Atunci El le-a zis: "Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu."
• 26. Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
• 27. Unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus:
• 28. "Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: "Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său."
• 29. Au fost, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără copii.
• 30. Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
• 31. A luat-o şi al treilea şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
• 32. La urma tuturor, a murit şi femeia.
• 33. Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă."
• 34. Isus le-a răspuns: "Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
• 35. dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
• 36. Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
• 37. Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre "Rug" când numeşte pe Domnul: "Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov."
• 38. Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii."
• 39. Unii din cărturari au luat cuvântul şi au zis: "Învăţătorule, bine ai zis."
• 40. Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.
• 41. Isus le-a zis: "Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?
• 42. Căci însuşi David zice în cartea Psalmilor: "Domnul a zis Domnului meu: "Şezi la dreapta Mea,
• 43. până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale."
• 44. Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?"
• 45. Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:
• 46. "Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;
• 47. şi casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă."