Cartea:

Luca 19

• 1. Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.
• 2. Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
• 3. căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
• 4. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.
• 5. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: "Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta."
• 6. Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie.
• 7. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: "A intrat să găzduiască la un om păcătos!"
• 8. Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: "Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit."
• 9. Isus i-a zis: "Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
• 10. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut."
• 11. Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.
• 12. Deci a zis: "Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.
• 13. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli şi le-a zis: "Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce."
• 14. Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: "Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi."
• 15. Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.
• 16. Cel dintâi a venit şi i-a zis: "Doamne, polul tău a mai adus zece poli."
• 17. El i-a zis: "Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi."
• 18. A venit al doilea şi i-a zis: "Doamne, polul tău a mai adus cinci poli."
• 19. El i-a zis şi lui: "Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi."
• 20. A venit un altul şi i-a zis: "Doamne, iată-ţi polul pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;
• 21. căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat."
• 22. Stăpânul i-a zis: "Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;
• 23. atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?"
• 24. Apoi a zis celor ce erau de faţă: "Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli."
• 25. "Doamne", i-au zis ei, "el are zece poli."
• 26. Iar el le-a zis: "Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
• 27. Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea."
• 28. După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.
• 29. Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi
• 30. şi le-a zis: "Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
• 31. Dacă vă va întreba cineva: "Pentru ce-l dezlegaţi?", să-i spuneţi aşa: "Pentru că Domnul are trebuinţă de el."
• 32. Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
• 33. Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: "Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?"
• 34. Ei au răspuns: "Domnul are trebuinţă de el."
• 35. Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.
• 36. Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
• 37. Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
• 38. Ei ziceau: "Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!"
• 39. Unii farisei din norod au zis lui Isus: "Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!"
• 40. Şi El a răspuns: "Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga."
• 41. Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea
• 42. şi a zis: "Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
• 43. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:
• 44. te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată."
• 45. În urmă a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
• 46. Şi le-a zis: "Este scris: "Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari."
• 47. Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare;
• 48. dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.