Luca 18
- 1. Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.
- 2. El le-a zis: "Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, şi de oameni nu se ruşina.
- 3. În cetatea aceea era şi o văduvă care venea des la el şi-i zicea: "Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu."
- 4. Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar, în urmă, şi-a zis: "Măcar că de Dumnezeu nu mă tem, şi de oameni nu mă ruşinez,
- 5. totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul."
- 6. Domnul a adăugat: "Auziţi ce zice judecătorul nedrept?
- 7. Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
- 8. Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?"
- 9. A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.
- 10. "Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, şi altul vameş.
- 11. Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: "Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
- 12. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele."
- 13. Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!"
- 14. Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat."
- 15. I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
- 16. Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
- 17. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea."
- 18. Un fruntaş a întrebat pe Isus: "Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?"
- 19. "Pentru ce Mă numeşti bun?", i-a răspuns Isus. "Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
- 20. Ştii poruncile: "Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta."
- 21. "Toate aceste lucruri", I-a zis el, "le-am păzit din tinereţea mea."
- 22. Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: "Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă."
- 23. Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.
- 24. Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: "Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
- 25. Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu."
- 26. Cei ce-L ascultau au zis: "Atunci cine poate fi mântuit?"
- 27. Isus a răspuns: "Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu."
- 28. Atunci Petru a zis: "Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat."
- 29. Şi Isus le-a zis: "Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
- 30. şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică."
- 31. Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: "Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.
- 32. Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
- 33. şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia."
- 34. Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
- 35. Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.
- 36. Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
- 37. I-au spus: "Trece Isus din Nazaret."
- 38. Şi el a strigat: "Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!"
- 39. Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: "Fiul lui David, ai milă de mine!"
- 40. Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
- 41. "Ce vrei să-ţi fac?" "Doamne", a răspuns el, "să-mi capăt vederea."
- 42. Şi Isus i-a zis: "Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit."
- 43. Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.