Luca 15
- 1. Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
- 2. Şi fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: "Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei."
- 3. Dar El le-a spus pilda aceasta:
- 4. "Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o găseşte?
- 5. După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
- 6. şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: "Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută."
- 7. Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.
- 8. Sau care femeie, dacă are zece lei din argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte?
- 9. După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: "Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem."
- 10. Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte."
- 11. El a mai zis: "Un om avea doi fii.
- 12. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: "Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine." Şi tatăl le-a împărţit averea.
- 13. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată.
- 14. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
- 15. Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
- 16. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
- 17. Şi-a venit în fire şi a zis: "Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
- 18. Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: "Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
- 19. şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi."
- 20. Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
- 21. Fiul i-a zis: "Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău."
- 22. Dar tatăl a zis robilor săi: "Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.
- 23. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim;
- 24. căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit." Şi au început să se înveselească.
- 25. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
- 26. A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este.
- 27. Robul acela i-a răspuns: "Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine."
- 28. El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre.
- 29. Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: "Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;
- 30. iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat."
- 31. "Fiule", i-a zis tatăl, "tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.
- 32. Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit."