Iov 19
- 1. Iov a luat cuvântul şi a zis:
- 2. "Până când îmi veţi întrista sufletul şi mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?
- 3. Iată că de zece ori m-aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?
- 4. Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta.
- 5. Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?
- 6. Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte şi mă înveleşte cu laţul Lui.
- 7. Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!
- 8. Mi-a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele.
- 9. M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap,
- 10. m-a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
- 11. S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.
- 12. Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum până la mine şi au tăbărât în jurul cortului meu.
- 13. A depărtat pe fraţii mei de la mine, şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine.
- 14. Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
- 15. Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut.
- 16. Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.
- 17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
- 18. Până şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
- 19. Aceia în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
- 20. Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi.
- 21. Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit.
- 22. De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?
- 23. Oh! Aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte;
- 24. aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stâncă pe vecie…
- 25. Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.
- 26. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
- 27. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.
- 28. Atunci veţi zice: "Pentru ce-l urmăream noi?" Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
- 29. Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată."