Iov 17
- 1. Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormântul.
- 2. Sunt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
- 3. Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
- 4. Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
- 5. Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
- 6. M-a făcut de basmul oamenilor şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!
- 7. Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.
- 8. Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
- 9. Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întăreşte tot mai mult.
- 10. Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi cu cuvântările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
- 11. Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
- 12. Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit!
- 13. Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;
- 14. când strig gropii: "Tu eşti tatăl meu!" Şi viermilor: "Voi sunteţi mama şi sora mea!"
- 15. Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
- 16. Ea se va coborî cu mine la porţile Locuinţei morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână."