Ioan 6
- 1. După aceea Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.
- 2. O mare gloată mergea după El pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
- 3. Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
- 4. Paştile, praznicul iudeilor, era aproape.
- 5. Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: "De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?"
- 6. Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.
- 7. Filip I-a răspuns: "Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele."
- 8. Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
- 9. "Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?"
- 10. Isus a zis: "Spuneţi oamenilor să şadă jos." În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.
- 11. Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.
- 12. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: "Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic."
- 13. Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.
- 14. Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: "Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume."
- 15. Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.
- 16. Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.
- 17. S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.
- 18. Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.
- 19. După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.
- 20. Dar Isus le-a zis: "Eu sunt, nu vă temeţi!"
- 21. Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
- 22. Norodul care rămăsese de cealaltă parte a mării băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
- 23. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.
- 24. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.
- 25. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: "Învăţătorule, când ai venit aici?"
- 26. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.
- 27. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui."
- 28. Ei I-au zis: "Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?"
- 29. Isus le-a răspuns: "Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El."
- 30. "Ce semn faci Tu deci", I-au zis ei, "ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
- 31. Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: "Le-a dat să mănânce pâine din cer."
- 32. Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
- 33. căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa."
- 34. "Doamne", I-au zis ei, "dă-ne totdeauna această pâine."
- 35. Isus le-a zis: "Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.
- 36. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
- 37. Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:
- 38. căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
- 39. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
- 40. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi."
- 41. Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: "Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer."
- 42. Şi ziceau: "Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci zice El: "Eu M-am coborât din cer"?"
- 43. Isus le-a răspuns: "Nu cârtiţi între voi.
- 44. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
- 45. În Proroci este scris: "Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu." Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine.
- 46. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
- 47. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.
- 48. Eu sunt Pâinea vieţii.
- 49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit.
- 50. Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.
- 51. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii."
- 52. La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: "Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?"
- 53. Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
- 54. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
- 55. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.
- 56. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.
- 57. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.
- 58. Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac."
- 59. Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.
- 60. Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: "Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?"
- 61. Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: "Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
- 62. Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…
- 63. Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.
- 64. Dar sunt unii din voi care nu cred." Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.
- 65. Şi a adăugat: "Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu."
- 66. Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.
- 67. Atunci Isus a zis celor doisprezece: "Voi nu vreţi să vă duceţi?"
- 68. "Doamne", I-a răspuns Simon Petru, "la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
- 69. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu."
- 70. Isus le-a răspuns: "Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac."
- 71. Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.