Genesa (Facerea) 50
- 1. Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, l-a plâns şi l-a sărutat.
- 2. A poruncit doctorilor, care erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doctorii au îmbălsămat pe Israel.
- 3. Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi egiptenii l-au plâns şaptezeci de zile.
- 4. După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui faraon şi le-a zis: "Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui faraon ce vă spun eu.
- 5. Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: "Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care mi l-am săpat în ţara Canaan." Aş vrea, dar, să mă sui acolo ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce."
- 6. Faraon a răspuns: "Suie-te şi îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci."
- 7. Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului,
- 8. toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile şi boii.
- 9. Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.
- 10. Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.
- 11. Locuitorii ţării, canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad şi au zis: "Iată un mare bocet printre egipteni!" De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim; ea este dincolo de Iordan.
- 12. Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.
- 13. L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la hetitul Efron ca moşie de înmormântare şi care este faţă în faţă cu Mamre.
- 14. Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său.
- 15. Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: "Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?"
- 16. Şi au trimis să spună lui Iosif: "Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte:
- 17. "Aşa să vorbiţi lui Iosif: "Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!" Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!" Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea.
- 18. Fraţii lui au venit şi s-au aruncat ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui şi i-au zis: "Suntem robii tăi."
- 19. Iosif le-a zis: "Fiţi fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?
- 20. Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.
- 21. Fiţi, dar, fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri." Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.
- 22. Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.
- 23. Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui.
- 24. Iosif a zis fraţilor săi: "Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov."
- 25. Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: "Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici."
- 26. Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.