Faptele Apostolilor 22
- 1. "Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!"
- 2. Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:
- 3. "Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi.
- 4. Am prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei;
- 5. marele preot şi tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.
- 6. Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
- 7. Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: "Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?"
- 8. "Cine eşti, Doamne?", am răspuns eu. Şi El mi-a zis: "Eu sunt Isus din Nazaret pe care-L prigoneşti."
- 9. Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.
- 10. Atunci am zis: "Ce să fac, Doamne?" "Scoală-te", mi-a răspuns Domnul, "du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci."
- 11. "Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână şi aşa am ajuns în Damasc.
- 12. Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu după Lege, şi pe care toţi iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine.
- 13. El mi-a zis: "Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!" Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el.
- 14. El mi-a zis: "Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui;
- 15. căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit.
- 16. Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului."
- 17. Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească;
- 18. şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: "Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine."
- 19. Şi am zis: "Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine
- 20. şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau."
- 21. Atunci El mi-a zis: "Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri…"
- 22. Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: "Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!"
- 23. Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele şi azvârleau cu ţărână în văzduh.
- 24. Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.
- 25. Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului care era de faţă: "Vă este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osândit?"
- 26. La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului şi a zis: "Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman."
- 27. Şi, când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: "Spune-mi, eşti roman?" "Da", i-a răspuns el.
- 28. Căpitanul a zis: "Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta." "Şi eu", a zis Pavel, "sunt chiar născut roman."
- 29. Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească; ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase.
- 30. A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot soborul; apoi, a adus pe Pavel jos şi l-a pus înaintea lor.