Eclesiastul 7
- 1. Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, şi ziua morţii, decât ziua naşterii.
- 2. Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta.
- 3. Mai bună este întristarea decât râsul; căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.
- 4. Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.
- 5. Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul celor fără minte.
- 6. Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.
- 7. Averea luată prin silă înnebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.
- 8. Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.
- 9. Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor.
- 10. Nu zice: "Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?", căci nu din înţelepciune întrebi aşa.
- 11. Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire, şi chiar mai mult, pentru cei ce văd soarele.
- 12. Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.
- 13. Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?
- 14. În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.
- 15. Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui.
- 16. Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?
- 17. Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
- 18. Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână; căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea.
- 19. Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate.
- 20. Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.
- 21. Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!
- 22. Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.
- 23. Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: "Mă voi înţelepţi." Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
- 24. Cu mult mai departe decât era mai înainte, şi ce adâncă! Cine o va putea găsi?
- 25. M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gând să înţeleg, să adâncesc şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.
- 26. Şi am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă şi un laţ şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
- 27. Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul ca să le pătrund rostul;
- 28. iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n-am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n-am găsit în toate acestea.
- 29. Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.