| 1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
| 1 (Un psalm al lui David, nescris deasupra la evrei.) Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut; |
| 2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
| 2 Ci in legea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea. |
| 3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
| 3 Si va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunza lui nu va cadea si toate cate va face vor spori: |
| 4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
| 4 Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului. |
| 5 De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
| 5 De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul dreptilor. |
| 6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.
| 6 Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri. |
