Biblia Online in Limba Romana
eBible.ro

eBible.ro - Biblia Online in Limba Romana

Capitolul:

123456789101112
Capitolul urmator
Capitolul precedent

Eclesiastul 3

1 Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. 1 Pentru orice lucru este o clipa prielnica si vreme pentru orice indeletnicire de sub cer.
2 Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei. 2 Vreme este sa te nasti si vreme sa mori; vreme este sa sadesti si vreme sa smulgi ceea ce ai sadit.
3 Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; 3 Vreme este sa ranesti si vreme sa tamaduiesti; vreme este sa darami si vreme sa zidesti.
4 plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui; 4 Vreme este sa plangi si vreme sa razi; vreme este sa jelesti si vreme sa dantuiesti.
5 aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei; 5 Vreme este sa arunci pietre si vreme sa le strangi; vreme este sa imbratisezi si vreme este sa fugi de imbratisare.
6 căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei; 6 Vreme este sa agonisesti si vreme sa prapadesti; vreme este sa pastrezi si vreme sa arunci.
7 ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei; 7 Vreme este sa rupi si vreme sa cosi; vreme este sa taci si vreme sa graiesti.
8 iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei. 8 Vreme este sa iubesti si vreme sa urasti. Este vreme de razboi si vreme de pace.
9 Ce folos are cel ce munceşte din truda lui? 9 Care este folosul celui ce lucreaza intru osteneala pe care o ia asupra-si?
10 Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 10 Am vazut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca sa se zbuciume.
11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. 11 Toate le-a facut Dumnezeu frumoase si la timpul lor; El a pus in inima lor si vesnicia, dar fara ca omul sa poata intelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la inceput pana la sfarsit.
12 Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor; 12 Atunci mi-am dat cu socoteala ca nu este fericire decat sa te bucuri si sa traiesti bine in timpul vietii tale.
13 dar şi faptul că un om mănâncă şi bea, şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu. 13 Drept aceea daca un om mananca si bea si traieste bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.
14 Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuie în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El. 14 Atunci mi-am dat seama ca tot ceea ce a facut Dumnezeu va tine in veac de veac si nimic nu se poate adauga, nici nu se poate micsora si ca Dumnezeu lucreaza asa ca sa ne temem de fata Lui.
15 Ce este a mai fost, şi ce va fi a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut. 15 Ceea ce este a mai fost si ceea ce va mai fi a fost in alte vremuri; si Dumnezeu cheama iarasi aceea ce a lasat sa treaca.
16 Am mai văzut sub soare că în locul rânduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rânduit pentru dreptate este răutate. 16 Dar am mai vazut sub soare ca in locul dreptatii este faradelegea si in locul celui cucernic, cel nelegiuit.
17 Atunci am zis în inima mea: "Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă." 17 Si am gandit in inima mea: "Dumnezeu va judeca pe cel drept ca si pe cel nelegiuit", caci este vreme pentru orice punere la cale si pentru orice fapta.
18 Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte dobitoace. 18 si am zis iar in inima mea despre fiii oamenilor: "Dumnezeu a oranduit sa-i incerce, ca ei sa-si dea seama ca nu sunt decat dobitoace".
19 Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune. 19 Caci soarta omului si soarta dobitocului este aceeasi: precum moare unul, moare si celalalt si toti au un singur duh de viata, iar omul nu are nimic mai mult decat dobitocul. Si totul este desertaciune!
20 Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână. 20 Amandoi merg in acelasi loc: amandoi au iesit din pulbere si amandoi in pulbere se intorc.
21 Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se coboară în jos în pământ? 21 Cine stie daca duhul omului se urca in sus si duhul dobitocului se coboara in jos catre pamant?
22 Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se înveselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el? 22 Si mi-am dat seama ca nimic nu este mai de pret pentru om decat sa se bucure de lucrurile sale, ca aceasta este partea lui, fiindca cine ii va da lui putere sa mai vada ceea ce se va intampla in urma lui?
Capitolul urmator
Capitolul precedent
pixel
***